Saturday, May 17, 2008

A moment that lasts eternaly.


S-a dus si absolvirea. A fost minunat, divin. Si cel putin, am intratin istorie ca prima promotie care organizeaza festivitatea de absolvire cu robe, toci, discursuri, filmari in cadrul facultatii de Filosofie, UB. Si trebuie sa mentionez ca eu am facut parte din organizare, eh, da...ma laud, well...^_^.. Acum sa iasa asa fain si balul mascat de absolvire de pe 30mai.(tot prima promotie care organizeaza bal de absolvire :D) Ne chinuim de multa vreme, deci cu siguranta va iesi. Sper.
Ah, marti am restanta la logica. Daca scap odata de asta pot spune ca am terminat cu adevarat facultatea. Cu licenta stau binisor, inca un capitol plus concluziile si o termin. Daar, mi-e atat de lene. Oh well, daca as reusi sa scap de starea asta de apatie ce ma bantuie de ceva vreme, si sa nu uit atacurile de panica. :/ Life sux anyways. (ce sec!)



Her innocence lay
Shred with a lie
Sweet lips decay
Forever mine
Grandeur of hilt
Do not bear guilt
Eyes wide to see
Your madness in me

In the lanterns pale and sulphur air
My senses frail, no longer mine.

Solace of rage, blinding embrace
My sweet heart to bleed apart
Foil too painful, shent and wreakful
To hear or bow to any god's law

Their eyes so hollow so hollow
Their words so shallow so shallow

Her innocence ravished, by whom is this done?
Such cowardly curse, second to none
My demons ensnared me with torture and strife
And now it all ends here by god or a knife

I'm beyond horizon, on the ocean of flame
I'm numb and paralysed never feeling the pain
No one can hurt me now, I've left all behind
Beyond of all hope and fear, this void so divine

Saturday, May 10, 2008

Ce va fi, va fi... clopotelule!


Da, 10 mai. A trecut si ziua mea. Inca un an s-a mai dus, asa cum s-au dus atatia. Ce mai conteaza inca unul, si inca unul, si iarasi inca unul? Acum ma apropii cu pasi grabiti de 25, 30, 35, 40, 45 de ani. Sau poate nu mai am timp pana atunci. Poate sper ca voi ajunge sa parcurg si acele etape ale unui om. De fapt, nu. Nu sper. Ce va fi, va fi. Inca 2 examene si se va fi terminat si ultima sesiune din viata mea de student. Ce va fi dupa, va fi. Pe 15 mai, festivitatea de absolvire, robe, toci, discursuri, poze, filmulete. Singurele care vor ramane ca stindard al aminitirilor mele din aceasta perioada..peste ani si ani. Oricum, probabil nici nu le voi revedea prea curand (pozele, filmarile). Asa zic mereu. Fac poze sa-mi amintesc de acest moment. Si in timp, nu numai ca uit de acel moment, dar nici peste poze nu ma mai uit. Chiar ma gandeam ca n-am mai scris demult pe aici, si de fiecare data cand ma gandeam ce voi mai scrie cand voi mai prinde timp in fataPC-ului, idei faine imi traversau autostrada constiintei, si acum, autostrada s-a stransformat intr-un drum de tara, un drum neasfaltat, pe unde foarte rar circula cineva.
N-am idee. Nu stiu despre ce sa scriu. Intr-o luna si ceva, daca lucrurile merg conform planului, voi fi terminat facultatea cu tot cu licenta. 4 ani..s-au dus si astia. Ca si liceul, ca si scoala generala. Prea repede, prea sec. Sau poate asa mi se pare acum. De fapt da, asa mi se pare acum, au fost si momente super in toti acesti ani de facultate, chiar momente memorabile. Nu, n-o sa stau sa enumar nimic, le stiu eu, si asta e de ajuns.
Vreau sa scriu mai mult, vreau ca atunci cand ma pun in fata acestui monitor sa am ce sa scriu, dar sunt in colaps. Blank. Parca imi ingheata gandurile, parca imi amortesc degetele de fiecare data cand incerc sa tastez.
Fad. Ploaie. Soare. Ploaie. Soare. Cam asta e descrierea naturii din ultimele zile. Simplu: ploaie si soare.
Iubesc ploaia. Si acum n-am sa stau sa scriu 10 randuri incarcate de sentimente uzate, de trairi expirate si de expresii tocite de vreme, de ce imi place ploaia. Imi place pur si simplu. Pentru ca...nu, nu scriu, orice as scrie mi-ar pangari sentimentul pe care stropii de ploaie rece mi-l sadesc in suflet, si mi-ar scutura bucuria simtamantului pe care aceasta mi-o transmite, asemenea sporilor unei papadii in bataia vantului...

Ce va fi...va fi!