Friday, August 31, 2007

Aici, acolo...nicaieri, melancolie la sfaristul verii

Aha, deci am un blog. Un spatiu al meu si doar al meu! Unde ma pot ascunde, unde nimeni nu stie cine sunt. Ce bine ar fi sa pot face asta si in realitate. Sa fug, sa nu mai apartin acestei lumi, acestei realitati. Mi-e teama. Nu stiu. Suspin. Oftez. Imi amintesc. Copilaria. Ce vremuri, ce idealuri, ce vise, ce amintiri! S-au dus. S-au evaporat undeva in universului timpului trecut.Si acum, simt doar un gol imens in suflet, care imi absoarbe fiinta. Ma prabusesc in zbor...sau poate nu mai zbor demult, poate doar stau la marginea unei prapastii cu aripile intinse, falfainde, incercand sa zbor, si ramanand totusi nemiscata.Sau poate n-am zburat niciodata, decat in acele vise in care totul e posibil, in care poate am fost cea mai fericita. Dar nu, sa nu fiu nerecunoscatoare. Au fost momente in viata mea, in care m-am simtit fericita, multumita, implinita. Si n-au fost putine. Doar ca, poate nu acest gen de fericire caut eu. Poate aceste impliniri si realizari lumesti, nu sunt cele care imi umple mie sufletul de extaz.Nu stiu ce fel de fericire astept eu. Asta ma pune cel mai mult pe ganduri. Ca nu stiu ce fericire imi doresc, ce vreau de fapt. De fapt stiu, stiu ce vreau. Vreau sa uit, sa zbor, sa mor. Sa nu mai fiu eu, sa nu mai am un nume, o casa, un trecut. Decat o parte din el. Sau poate deloc. As vrea sa ma nasc in alta lume, in alta dimensiune, sau nu stiu, sa fiu, dar in acelasi timp sa nu traiesc... Sa fiu si atat. Ceva, undeva, candva. Eu. Si nimeni sa nu stie cine este acest "eu". Nici eu sa nu stiu. Doar sa simt...sa simt ca sunt, ca undeva sunt ceva, sunt acolo, ceva mic si nesemnificativ, dar sa fiu pentru totdeauna. Sa fiu...Sunt trista, melancolica si de cateva zile si intr-o crunta depresie. Traiesc doar in trecut, intr-o copilarie frumoasa, amintindu-mi momente atat de frumoase. De fapt, nu pot descrie in cuvinte ce simt acum. Ar fi prea putin, prea banal. Starea mea de acum, un amalgam de tristete, melancolie, multumire, dezamagire in fata timpului sarcastic, e practic imposibil de explicat in cateva randuri si folosind aceste cuvinte, care s-au mai folosit in nenumarate ori, pentru a descrie stari, ganduri, idei.Mai bine ma opresc aici. Sper sa mai revin in acest blog, sa reusesc sa ma integrez in el, fara ca nimeni sa stie ca sunt Eu.