I feel Lost

Mereu incerc sa astern cateva ganduri pe hartie, sau aici, in acest mic colt virtual, al meu si doar al meu...si parca de fiecare data am atatea de spus, si totusi nimic...Lucruri pe care poate le-am spus de prea multe ori, lucruri care se pierd asemenea picaturilor de roua, odata cu trecerea diminetii. Ma simt pierduta, undeva in lumea asta, undeva in mintea mea, ma simt pierduta pretudindeni si totusi nu reusesc sa ma regasesc nicaieri. Incerc sa imi stabilesc anumite prioritati, si mereu zic celebrul "de maine o sa..."....dar maine e azi, si azi devine ieri, si ieri devine demult un trecut uitat, care fara sa vreau trece fad pe langa mine, ca un vant rece de toamna, ce scutura frunzele copacilor fara regret, fara remuscari. Asa trece si timpul meu, pe langa mine, scuturandu-mi nefast anii vietii mele, iremediabil apropiindu-ma de final.

Ma simt pierduta, si nu pentru ca nu as avea o harta, ci pentru ca nu am o destinatie. Nu stiu incotro sa ma indrept, ce anume vreau, si ce anume nu vreau. Sunt parca intr-o corabie, plutind in deriva in oceanul incertitudinii, al nesigurantei. Si fiecare insula intrezarita e poate o portita de evadare din mintea-mi. Pacat ca a mea corabie nu se apropie niciodata indeajuns de mult de nicio insula, incat sa pot cobori din ea, si sa ating pamantul.

Si intr-o zi, cand voi realiza ca totul a trecut pe langa mine, si ca am ajuns la finalul calatoriei mele cu a mea corabie, va fi ziua in care voi privi neputincioasa inspre un tarm inexistent, sau poate prea departe pentru a-l atinge, si prea putin timp si motivatie sa o fac.
Trist sa crezi o viata ca poti fi altfel, ca poti spera in ceva unic, si la finalul calatoriei in oceanul neputintei, sa realizezi ca erau doar vise si fantasme, iluzii ce vor pieri odata cu tine...

Vis de libertate

Libertate...cate carti, cate teorii, cate articole nu s-au scris pe baza acestui subiect. Eu intotdeauna am privit libertatea ca pe ceva limitat. Paradoxal, dar libertatea e individuala si limitata. Exista o libertate generala, unanim acceptata de ceilalti, care a variat in functie de epoca, era, perioada istorica, de sistemul de guvernamant.

Dar cea mai importanta libertate e cea pe care ne permite s-o percepem mintea noastra. Cred eu ca de acolo incepe libertatea, si tot acolo sunt si impuse limitele ei.

Depinde de fiecare in parte cum priveste libertatea. Libertatea e un concept vast, libertatea e o virtute diferita de la individ la individ.

Cat de mult imi doresc sa nu fiu legata de nimic! De locuri, de oameni, de trecut, de amintiri..Sa plec, sa fiu un peregrin intreaga-mi viata! Simt ca stand in loc, ocupandu-ma de facultate, de cariera, de o viitoare familie, stagnez. Simt ca nu sunt facuta sa fiu o sedentara. Vreau sa plec, din loc in loc, sa nu ma stabilesc nicaieri...sa nu am prieteni buni, dar sa am prieteni peste tot. Si cand vizitez un loc nou, sa plantez un arbore...sa creasca, si sa-l revad poate cand voi fi revenit iar acolo.

Nu stiu, imi doresc din tot sufletul sa scap, sa evadez, sa zbor, sa fiu libera. Simt ca sunt prinsa in lanturile invizibile ale cotidianului, ale rutinei. Si simt ca cu fiecare zi care trece, pierd din timpul meu pretios, timp in care as putea sa calatoresc, sa umblu, sa descopar, nu sa ma plafonez in rutina.

Sper ca poate intr-o zi voi reusi sa evadez din lumea asta, din cotidian, voi reusi sa la de o parte oamenii pe care ii iubesc, locurile de care sunt atasata si amintirile care ma leaga strans de ele.

Sper, si ma urasc ca nu am curajul necesar sa fac ceva pentru a-mi implini visul! dar poate intr-o buna zi il voi avea, poate!

Revenire...

Aseara s-a terminat Festivalul berii Timisoreana. Cargo a incheiat seria concertelor rock. Cred ca am facut un headbanging de zile mari, demult nu am mai dat asa din cap. Am avut si companie. *hug* Finalul a fost invaluit de un frumos foc de artificii. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa ma intorc in prezent. Ca trecutul e trecut, si asa trebuie sa ramana. Si in cateva minute flashback-uri venite din timpul pierdut, imagini haotice se perindau prin gandu-mi. Mi-am luat ramas bun de la ei, de la locuri, de la mine cea de atunci, si mi-am promis ca pentru o buna bucata de timp nu o sa ma mai intorc acolo si atunci. Dupa ce s-a terminat focul de artificii, nu m-am putut abtine si am strigat "M-aam intoooooors!!!!". Toti s-au uitat ciudat la mine si au inceput sa rada. Si eu odata cu ei. A fost frumos. Si calatoria in trecut a fost mai mult decat benefica.

Acum trebuie sa ma pregatesc pentru ultimul an din facultate. Inca o luna si incepe si pentru mine scoala, pentru ultima oara, daca nu ma hotarasc sa fac si masterul. Nu stiu. Inca mai am timp. De fapt, nici de lucrarea de licenta nu m-am apucat. Am o vaga idee despre ce va fi, daaaar inca nu am concretizat nimic.

Mai am timp, mai am timp!! *sper*

Amintiri, amintiri, strang in suflet amintiri. Depresie.

Depresie. Depresie crunta.
Ce sec. Traiesc undeva intr-un timp pierdut demult.Nu mai pot fi prezenta la nimic din jurul meu. Nu imi mai pasa de nimeni si de nimic. De familie, de prieten, de prieteni, de rock....sunt doar acolo, acum cca 10 ani. Mi-e atat de dor de locurile alea, din timpurile alea, de oamenii aceia, de atunci. De mine cea de atunci. As vrea sa merg acolo. Z mi-a zis ca vine cu mine, daca asta inseamna sa imi recapat umpic din linistea interioara. Nu pot sa merg. M-as deprima si mai mult, ca nu mai e la fel, oamenii nu mai sunt la fel, prietenii mei nu mai sunt acolo, el nu mai e acolo. Nu am mai fost demult intr-o stare atat de jalnica.Am stat azi toata ziua cu thebox of memories,de atunci, in brate. Nu stiu ce caut de fapt, ce vreau. Dar singurul gand care imi vine, e ca ar fi trebuit sa mor atunci. Pare atat de nedrept fata de cei carora chiar le pasa...dar asta simt. nu ma pot minti.

Gamma Ray

Lake Of Tears Lyrics
On the edge of the rainbowWhere eagles learn to flyAll of our dreams, they seemed so clearInto the morning...Into the light of dawnWe're flying higher than before. And when I see the lightthat's shining from your eyesEven brighter than beforeWe're riding the windto reach the golden dawn. We have done it all beforeHere I standCall on you againBut my heart is filled with fearLike an eternal flameOur love will remainAs we sail the lake of tears
Sometimes I wonderYou're so close but you're so far.Seems life will never be the sameSigh for the morningTo find the light of day.Dream of fortune fades away
Here I standCall on you againBut my heart is filled with fearLike an eternal flameOur love will remainAs we sail the lake of tears
Here I standCall on you againBut my heart is filled with fearLike an eternal flameOur love will remainAs we sail the lake...Here I standCall on you againBut my heart is filled with fear[b]All the tears that I've criedFor the love of my life..As I sailed the lake of tearsLike an eternal flameOur love will remain.......As we sail the lake of tears....