Super serie. Super anime.
Rurouni Kenshin kicks asses big time.
Multzam ubi, ca mi-a adus dvd-urile cu seria.
Abia astept OVA-urile.
In alta ordine de idei, io`s bine, oarecum.
O sa merg zilele astea sa-mi caut o pereche de ochelari de soare, cocalara style, g`yeah, sa-mi acopar ochiu piratat. Brrr...
In curand va sa vina primavara, cu alaiul ei de flori, cum bine spunea cantecul, sau poezia, nu mai stiu...ce bine era cand tot ce trebuia sa stiu erau cantecele si poezioare...yuhuu...ce vremuri faine!
................................
Se apropie lucrarea aia de licenta, si io n-am scris nimic la ea. Zac intr-o lene crunta. Oh, well, am sa ma mobilizez eu, I will, I will, that I will :)
......................
Mai am vreo 2 sapt de lenevit pana merg la scoala...haha, ce naspa.
Stand in casa, doing nothing, seara e cel mai fain, cand mai vine El ubi si ma mai puficeste zdravan, pen`ca merit, dom`le. ;))
...........
Oh well, cam atat, mi-e somn, asa ca ma retrag la somn...cine stie ce mai visez si noaptea asta...
Asa, ca daca tot is aici, sa zic si ce am visat noaptea trecuta...
Se facea ca ma intorceam de la cantina facultatii de Drept, cu o fosta colega de liceu, cu care am si stat 4 ani in banca. (si pe care n-am mai vazut-o de cand am terminat liceul). Si noi trebuia sa ajungem la gara de nord, sa mergem acasa la Ploiesti.Si cum asteptam noi un autobus, vine un soi de autocar-tren, o ciudatzenie oricum, si Ana (colega mea din liceu) se urca in el..eu alerg repede repede dupa ea, si o trag de acolo, spunandu-i ca nu pe ala trebuie sa-l luam. Dupa care, nu`sh cum ajungem noi, intr-o alta dimensiune/epoca.. Arata asa, cam cum aratau orasele japoneze la inceputul Erei Meiji. Drumuri neasfaltate, case rasfirate si frumoase, muulte paduri, ca un targ din ala vechi, cu buticuri, chestii.. Si intrebam noi pe cineva pe unde suntem, si cika "pe strada Stefanescu nr 90.." Anyways...am mers mai departe, crezand ca o sa dam de vreun autobus sa ne ducem la gara...Dupa care la un moment dat Ana dispare din peisaj, si ma trezesc singura.. Si tot continui sa merg, si sa intreb cum naiba ajung la gara, si nimeni nu-mi zicea..park toti se fereau de mine. Dupa care ma asez pe un fel de bordura inalta (imi amintesc ca era o caldura din aia infernala in vis, si ma batea rau soarele in cap, oamenii erau asa ciudatei, parca fiecare venit dintr-o alta era)...si cum stateam eu pe bordura aia, un mosneag vine si ma intreaba daca am aflat ce e aici. Si eu surprinsa ii zic ca nu prea vreau sa stiu ce e acolo, dar ca vreau sa ajung la gara de nord, ca trebuie sa prind un accelerat spre Ploiesti. Mosneagu se uita cam crucis la mine, dupa care zambeste si-mi zice ca asa zic toti la inceput. Si apoi se apuca sa-mi explice ca acolo e purgatoriu...si ca eu si Ana am murit, dar ca ea a ajuns in rai ca a incercat sa-mi salveze mie viata, iar eu in purgatoriu.. Eu eram socata, nu stiam cum naiba am putut sa mor, ca acum cateva momente asteptam autobusul in fata caminului facultatii de Drept..Si zicea mosneagu ca el asteapta in purgatoriu de caeva sute de ani, ca a luptat in razboiul celor Doua Roze...si ca inca nu stie unde va ajunge, in Rai sau in IAd. Eu continuam sa zic ca eu vreau pe Pamant inapoi, ca nu pot sa mor asa pur si simplu... Am fugit de acolo, plangeam, eram asa sad...si in timp ce fugeam asa ma gandeam la cate chestii mai aveam de facut pe Pamant, la ce vor spune ceilalti ca eu acolo nu mai sunt,si sunt captiva in purgatoriu, unde pot sta sute sau chiar mii de ani...Plus fel de fel de procese din astea filosofice..dupa care m-am trezit... weird...cum sunt de fapt aproape toate visele mele..
oh yeah, hell of a fucking weird dream, that it is.
Sayonara mina.
