De ce bloguiesc? De ce bloguiti? De ce sa (mai) bloguim?

M-am intrebat mereu, si sunt constienta ca nu sunt singura, de ce au parut atatea bloage pe internet.Tot mai multi oameni aleg sa isi tina un blog personal (sau nu), si fireste, printre ei ma numar si eu, oaia de rand, incadradata in randul turmei, sau daca blogul e o moda, atunci pot spune si eu, printre dinti scrasnind, ca sunt o "fashion victim". Nu, nu sunt. Nu stiu de ce am blog, habar nu am, oricum nu il stiu decat cativa prieteni de ai mei, nu am simtit niciodata nevoia imperioasa de a-l impartasi altora. Probabil nu am nimic interesant de comunicat, de fapt nu probabil, siiiguur NU am. Atunci de ce scriu? Nu stiu, habar nu am. Oricum nu scriu chestii interesante, nu, nu pe mine vreau sa ma conving, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic...doar constat. Constat ca am un blog cu nimicuri, despre nimicuri. Dar macar nu copy pastez articole din ziare si ma dau mare Nistorescu (dupa cum zicea un "clasic" in viata, se stie el care :P) Si sa presupunem ca as instiinta lumea de acest blog. Booon. La ce bun? La ce folos? Oare i`ar ajuta cu ceva? Oare ar citi ei ceva nou? Oare dupa ce vor fi terminat de citit, nu vor spune cu totii "Am pierdut cateva minute din viata...citind nimic". Da, asta vor spune. Nu, nu ma deranjeaza. Doar ca de asta nu imi fac blogul ceva public, pentru ca nu vreau sa rapesc minute din viata nimanui, oferindu-le ceva ca acest blog despre nimicuri.
De ce bloguiesc eu daca tot nu scriu nimic important/interesant? Cum am mai zis, nu stiu. Bloguiesc doar asa, de dragu de a scrie chestii fara noima. Sau poate nu. Blogurile ar trebui sa fie spatii intime, sa nu se faca din ele etalarea potentei intelectuale, sa aratam lumii cat de tari si mari suntem noi, si cat de comentat si vizualizat ne este blogul. Da, e naspa sa faci dintr-un blog ceva public. E naspa pentru ca e asa si nu are cum sa fie altfel. Cool si trendy n-are cum sa fie. Nu este cool sa iti expui gandurile pe un blog si mai apoi sa dai fuguta pe mess si sa-ti pui status cu noul tau "articol" publicat pe blogu` tau cel mare si tare.
Cam atat.

And now what??

S-au dus si europenele. Inainte de sustinerea licentei, am stat pe terasa pana la 4 dimineata sa beau. Romania contra Portocalei Mecanice (Van Usturoi, Van Pepsi, Van der Kinderbar and co) Aproape m-am ofticat pe moment ca ne-a dat-o portocala, nu stiu de ce, nu sunt microbista, probabil din nevoia inconstienta de a empatiza cu restu` romanilor cuprinsi de frenezia europenelor. Spiritul de turma. Si apoi dimineata licenta. A fost ochei. Chiar prea ochei pt cat meritam, daaaar, cineva acolo Sus ma iubesteee... tananana. Ma iubeste. Si uite asa se duse si studentia. Si acum ce? Being an adult sux big time. Nu vreau job, nu vreau sa muncesc, m-am saturat sa o aud pe mama cum intra in camera, bruindu-mi intru-totul reflectiile metafizice, sa imi zica sa imi iau "da munca" repejor. Nu vreau sa muncesc, nu vreau sa muncesc, nu vreau sa muncesc, nu vreau sa muncesc, nu vreau sa muncesc!!! NU VREAU SA MUNCESC! Iete, ce teribilista sunt. Ce-mi place despre mine asa. Aproape ca ma bucur, dar cand ma uit ca se duce rezerva monetara, aproape imi dau lacrimile.

HAI ROMANIA!

Pana acum, rezultatele grupei C (mentionez cu mandrie ca am vazut integral toate meciurile grupei C)

Romania-Franta= 0-0 (Romania 1 punct, Franta 1 punct)
Olanda-Italia = 3-0 (Olanda 3 puncte, Italia 1 punct)
Romania-Italia= 1-1 (Romania 1 punct, Italia 1 punct)
Olanda-Franta= 4-1 (Olanda 3 puncte, Franta 0 puncte)

tragem linioara
_____________________________________________________
concluzionam urmatoarele:
Olanda e calificata momentan cu 6 puncte (are castigate 2 meciuri consecutive, Bravo Olanda)
Pe locul secund in grupa C vine Romania cu 2 puncte cumulate din cele doua egaluri facute cu Franta respectiv Italia. HAI ROMANIA!

Ce sanse avem?

Avem sansa sa batem Olanda si automat ne calificam cu 5 puncte impreuna cu Portocala Mecanica in sferturi....sau..zic eu, sa facem un egal cu Olanda, sa cumulam inca un punct, (insumand 3 puncte din 3 egaluri, ar fi jmekerie, da` merge si asa)si sa faca Franta Italia tot egal, cumuland si ele astfel fiecare cate un punctuletz. Booon.
Astfel Italia pleaca acasa cu 2 puncte, Franta cu un punct si noi mergem in sferturi.
Totusi sper la o minune, anume sa batem portocala.
Chiar de nu ne vom califica egalurile cu marile campioane (Franta si Italia) au aratat ca Romania e o echipa de valoare. Tre sa avem incredere in jucatorii nostri.

HAI ROMANIA!!! (in sferturi cu tine!!)

Si acum:
Philosopher Football:
(By Monty Python)

Not in the mood.

Constat (cu sughituri si frustrari de tot soiu`, bine, nu chiar de TOT soiu` care este) ca am un an deplorabil spre de tot cacatu`.
Prost dom`ne, foarte prost.
Un an al ghinioanelor de tot soiu` ,(am ghinion, dusmanii se bucura, haus hauzzzzzz, lumea e rea si invidioasa, stiu, simt, sunt chiar paranoica, oh boy, indeed!!! Asa, revenind la cacaturile alea as in ghinioane... am avut muuuulte (he he ^_^!) in speeeciaaaal *baaat clopotele(Miticaaaa!)!!!
-mi s-a furat portofelul cu toate actele plus 350RON(!!) (jegoshii astia de umbla cu metrou`, tocmai p-al meu, pula mea, l-o fi simtit, juma din banii aia erau o datorie, dar ce sa stie ei? Pai deh. cand umblam cu el cu 5 ron in el, nici pulea nu se baga, insa cand am atins suma asta colosala pt un student amarat si pricajit, s-au si intins astia sa ma buzunareasca, noh, degeaba am atatea chestii agatate la ghiozdan[dah, dah, si insigne uuuu...me este emo-kid-retarded-shit] ca niciuna nu a zornait, ale dreq!
-acum 2 zile mi-am scapat telefonu` in toaleta publica!! V_V oh well, cum era aia? ah da, shit happens. *whistle*
-azi am luat amenda pe RATB (ha ha, ca sa vezi) imi expirase abonamentul de ieri si eu credeam ca expira azi,*duuumb duuumb* de altfel eram foooarte convinsa si mergeam relaxata,*chill, foaaarte chill, mega giga terra chill* (abonamentu` meu trebuia sa expire azi 6.06!!! godamnit! ) Noroc ca i-am dat aluia o spaga de 15 ron sa ma lase sa plec, de fapt lucky me ca am avut ceva bani in plus!). cum era aia, io o ziceam parca, ah da..asta-i: "jos spaga si spagarii!", weeeelll.... yeaaaah, i`m reaallllyyy down now!

Si nu stiu, au mai fost zile naspa, sper macar licenta s-o trec cu bine, desi decat s-o trec cu mai putin de 8 mai bine o pic si o dau la anu`. ihaaa! Sunt f pesimista,*emo style* pai da, nu-i logic? (l o g i c!) O_O. La cate questii(ce fain suna asta, *questii*, trendy fancy) aiurea mi s-au intamplat, cum cucu (+pupaza) sa mai gandesti roz? (blah, oricum pink=gay, so no pink! anti pink gaysme club!) deci, cum cuculetz sa mai gandesti mov? Eh, mov parca suna mai bine. Deci nu, nu pot gandi decat negru. Negru si atat. Sau hai, cel mult gri, asa, oleaca.


ah da, mi-e foame.

A moment that lasts eternaly.

S-a dus si absolvirea. A fost minunat, divin. Si cel putin, am intratin istorie ca prima promotie care organizeaza festivitatea de absolvire cu robe, toci, discursuri, filmari in cadrul facultatii de Filosofie, UB. Si trebuie sa mentionez ca eu am facut parte din organizare, eh, da...ma laud, well...^_^.. Acum sa iasa asa fain si balul mascat de absolvire de pe 30mai.(tot prima promotie care organizeaza bal de absolvire :D) Ne chinuim de multa vreme, deci cu siguranta va iesi. Sper.
Ah, marti am restanta la logica. Daca scap odata de asta pot spune ca am terminat cu adevarat facultatea. Cu licenta stau binisor, inca un capitol plus concluziile si o termin. Daar, mi-e atat de lene. Oh well, daca as reusi sa scap de starea asta de apatie ce ma bantuie de ceva vreme, si sa nu uit atacurile de panica. :/ Life sux anyways. (ce sec!)



Her innocence lay
Shred with a lie
Sweet lips decay
Forever mine
Grandeur of hilt
Do not bear guilt
Eyes wide to see
Your madness in me

In the lanterns pale and sulphur air
My senses frail, no longer mine.

Solace of rage, blinding embrace
My sweet heart to bleed apart
Foil too painful, shent and wreakful
To hear or bow to any god's law

Their eyes so hollow so hollow
Their words so shallow so shallow

Her innocence ravished, by whom is this done?
Such cowardly curse, second to none
My demons ensnared me with torture and strife
And now it all ends here by god or a knife

I'm beyond horizon, on the ocean of flame
I'm numb and paralysed never feeling the pain
No one can hurt me now, I've left all behind
Beyond of all hope and fear, this void so divine

Ce va fi, va fi... clopotelule!

Da, 10 mai. A trecut si ziua mea. Inca un an s-a mai dus, asa cum s-au dus atatia. Ce mai conteaza inca unul, si inca unul, si iarasi inca unul? Acum ma apropii cu pasi grabiti de 25, 30, 35, 40, 45 de ani. Sau poate nu mai am timp pana atunci. Poate sper ca voi ajunge sa parcurg si acele etape ale unui om. De fapt, nu. Nu sper. Ce va fi, va fi. Inca 2 examene si se va fi terminat si ultima sesiune din viata mea de student. Ce va fi dupa, va fi. Pe 15 mai, festivitatea de absolvire, robe, toci, discursuri, poze, filmulete. Singurele care vor ramane ca stindard al aminitirilor mele din aceasta perioada..peste ani si ani. Oricum, probabil nici nu le voi revedea prea curand (pozele, filmarile). Asa zic mereu. Fac poze sa-mi amintesc de acest moment. Si in timp, nu numai ca uit de acel moment, dar nici peste poze nu ma mai uit. Chiar ma gandeam ca n-am mai scris demult pe aici, si de fiecare data cand ma gandeam ce voi mai scrie cand voi mai prinde timp in fataPC-ului, idei faine imi traversau autostrada constiintei, si acum, autostrada s-a stransformat intr-un drum de tara, un drum neasfaltat, pe unde foarte rar circula cineva.
N-am idee. Nu stiu despre ce sa scriu. Intr-o luna si ceva, daca lucrurile merg conform planului, voi fi terminat facultatea cu tot cu licenta. 4 ani..s-au dus si astia. Ca si liceul, ca si scoala generala. Prea repede, prea sec. Sau poate asa mi se pare acum. De fapt da, asa mi se pare acum, au fost si momente super in toti acesti ani de facultate, chiar momente memorabile. Nu, n-o sa stau sa enumar nimic, le stiu eu, si asta e de ajuns.
Vreau sa scriu mai mult, vreau ca atunci cand ma pun in fata acestui monitor sa am ce sa scriu, dar sunt in colaps. Blank. Parca imi ingheata gandurile, parca imi amortesc degetele de fiecare data cand incerc sa tastez.
Fad. Ploaie. Soare. Ploaie. Soare. Cam asta e descrierea naturii din ultimele zile. Simplu: ploaie si soare.
Iubesc ploaia. Si acum n-am sa stau sa scriu 10 randuri incarcate de sentimente uzate, de trairi expirate si de expresii tocite de vreme, de ce imi place ploaia. Imi place pur si simplu. Pentru ca...nu, nu scriu, orice as scrie mi-ar pangari sentimentul pe care stropii de ploaie rece mi-l sadesc in suflet, si mi-ar scutura bucuria simtamantului pe care aceasta mi-o transmite, asemenea sporilor unei papadii in bataia vantului...

Ce va fi...va fi!

A fost odata...

Nascuti la inceputul anilor 75-86, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”,”Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…

Old journal.

E sambata dupa amiaza. 22 marie. Ziua lui Costin. Implineste 23 anisori. Multi insinte ii doresc si sa fie sanatos si fericit.
Cum inca mai am ceva de asteptat pana va veni Luci sa ma ia sa mergem la el, am pus instumentalul de la melodia "Yesterday" (Beatles) si am scos din raft jurnalul meu de acum 5 ani. Scris in engleza. Era singura metoda de a`l proteja de privirile curioase ale mamei.
Si...mi-am amintit de Ionut din Sb. Cat de mult ma iubea, si eu, fiind orbita de dragostea mea pentru R, nici nu il luam in seama. Eram si nu eram cu el. Practic imi bateam joc de el. Voluntar? Involuntar? Nu mai stiu. Sau, n-m stiut niciodata. Era un super baiat. Si chiar ma iubea, in felul lui. In acel fel in care puteai iubi la 16 ani. Pur si inocent. Ce de amintiri, ce de vise spulberate, ce de lacrimi varsate. Si daca nu ar fi marturia unui jurnal cu copertile albastre tari, probabil acele amintiri s-ar fi pierdut de mult timp. Ne-am nascut sa traim, sa suferim, sa ne bucuram si intr-un final sa uitam.
Cum ar fi sa nu uitam niciodata nimic?Am fi probabil mai nefericiti. Ptr ca uitand, avem oportunitatea de aprivi ficare noua clipa ca pe un nou inceput.

E atat de usor sa uiti, mai greu e sa pastrezi vii toate amintirile si momentele care au insemnat ceva pt tine, care au ajutat la slefuir ta, ca fiinta umana.

Uneori realizam mult prea tarziu importanta unor oameni din vietile noastre, a unor momente, carora nu le dam importanta necesara la timpul potrivit. Ne balacim in mocirla superficialitatii si uitam sa mai fim noi.

Sunt unii oameni care trec o clipa prin vietile noastre, si isi lasa amprenta pusa in sufletele noastre pt totdeauna.
Si alti oameni, care stau ani intregi langa noi, si abia daca le observam prezenta, nu le dam importanta, si ne incapatanam sa alergam dupa himere, dupa oameni care au plecat demult, si care probabil au uitat demult de noi.
Si chiar daca nu au uitat, isi continua viata, fara a ne acorda importanta prea mare.
Viata e prea scurta sa suferim, sa ne gandim la acei oameni care ne-au intors spatele si au plecat, taindu-ne rasuflarea, pe drumul lor.

E timpul sa mergem pedrumul nostru, si sa`l impartim cu aceia care sunt si ei dispusi s-o faca. Nu ne putem abatate din drum pt a merge pe drumul altora, fara voia acestora, nu vom face decat sa ne incetinim cursul calatoriei.

How far would you go without looking back?

Te-ai intrebat vreodata "Cat de departe ai merge fara sa te uiti inapoi?" Ai putea sa faci asta? Sa pleci undeva fara destinatie, sa mergi, sa mergi si sa nu te uiti niciodata inapoi. Sa nu te gandesti niciodata la ce a fost, si nici la ce va fi, ci doar la ce este.
Cine esti tu straine? Un calator prin marea vietii. Un pasager pricajit prin universul cunoasterii.Stii cine esti tu cu adevarat? Cat de bine te cunosti pe tine? Ce sa stii tu? Tu, nu stii, pentru ca ai uitat sa te mai intrebi. Esti prins in rutina, intr-o viata banala, al carui rost nu-l vei intelege niciodata, pentru ca nici maar nu incerci. De fapt, tu intelegi multe, fie ca mergi la scoala si trebuie sa inveti, sa termini liceul/facultatea, fie ca mergi la serviciu pentru a castiga bani ca la vara sa mergi sa te distrezi pe rupte cu prietenii, sau doar pentru ca ai acasa o familie de intretinut. Si mai stii ca duminica mergeti la discoteca, in club, la vreun gratar, intr-o excursie la munte, sau pur si simplu vei decide doar sa atarni in fata tv-ului. Nu mai stii, ai uitat sa te intrebi. Ai uitat. Ai uitat sa te uiti in jur, sa te intrebi ..lucruri. Orice.
Dar nu e tarziu, ca intr-o zi, in loc sa mergi pe acelasi drum spre serviciu/scoala ...sa schimbi directia, si sa mergi...spre nicaieri, fara sa te uiti inapoi, si sa continui sa mergi, sa vezi...cand ai sa te opresti? Cand ai sa incepi sa iti amintesti de ceea ce conteaza, atunci poate vei invata sa pretuiesti lucrurile nesemnificative, lucrurile si oamenii aia pe care te-ai obisnuit sa-istii mereu acolo, si sa uiti cat sunt de importanti pentru tine.
POoate intr-o zi...vei merge, la infinit, si nu te vei mai intoarce niciodata. Vei continua sa mergi, si sa mergi, si sa realizezi ca...nu mai e cale de intoarcere.
Nu mai e, nu mai e..si tu mergi si mergi...

Wandering Samurai

Super serie. Super anime.

Rurouni Kenshin kicks asses big time.

Multzam ubi, ca mi-a adus dvd-urile cu seria.

Abia astept OVA-urile.

In alta ordine de idei, io`s bine, oarecum.

O sa merg zilele astea sa-mi caut o pereche de ochelari de soare, cocalara style, g`yeah, sa-mi acopar ochiu piratat. Brrr...

In curand va sa vina primavara, cu alaiul ei de flori, cum bine spunea cantecul, sau poezia, nu mai stiu...ce bine era cand tot ce trebuia sa stiu erau cantecele si poezioare...yuhuu...ce vremuri faine!

................................

Se apropie lucrarea aia de licenta, si io n-am scris nimic la ea. Zac intr-o lene crunta. Oh, well, am sa ma mobilizez eu, I will, I will, that I will :)

......................

Mai am vreo 2 sapt de lenevit pana merg la scoala...haha, ce naspa.

Stand in casa, doing nothing, seara e cel mai fain, cand mai vine El ubi si ma mai puficeste zdravan, pen`ca merit, dom`le. ;))

...........

Oh well, cam atat, mi-e somn, asa ca ma retrag la somn...cine stie ce mai visez si noaptea asta...

Asa, ca daca tot is aici, sa zic si ce am visat noaptea trecuta...

Se facea ca ma intorceam de la cantina facultatii de Drept, cu o fosta colega de liceu, cu care am si stat 4 ani in banca. (si pe care n-am mai vazut-o de cand am terminat liceul). Si noi trebuia sa ajungem la gara de nord, sa mergem acasa la Ploiesti.Si cum asteptam noi un autobus, vine un soi de autocar-tren, o ciudatzenie oricum, si Ana (colega mea din liceu) se urca in el..eu alerg repede repede dupa ea, si o trag de acolo, spunandu-i ca nu pe ala trebuie sa-l luam. Dupa care, nu`sh cum ajungem noi, intr-o alta dimensiune/epoca.. Arata asa, cam cum aratau orasele japoneze la inceputul Erei Meiji. Drumuri neasfaltate, case rasfirate si frumoase, muulte paduri, ca un targ din ala vechi, cu buticuri, chestii.. Si intrebam noi pe cineva pe unde suntem, si cika "pe strada Stefanescu nr 90.." Anyways...am mers mai departe, crezand ca o sa dam de vreun autobus sa ne ducem la gara...Dupa care la un moment dat Ana dispare din peisaj, si ma trezesc singura.. Si tot continui sa merg, si sa intreb cum naiba ajung la gara, si nimeni nu-mi zicea..park toti se fereau de mine. Dupa care ma asez pe un fel de bordura inalta (imi amintesc ca era o caldura din aia infernala in vis, si ma batea rau soarele in cap, oamenii erau asa ciudatei, parca fiecare venit dintr-o alta era)...si cum stateam eu pe bordura aia, un mosneag vine si ma intreaba daca am aflat ce e aici. Si eu surprinsa ii zic ca nu prea vreau sa stiu ce e acolo, dar ca vreau sa ajung la gara de nord, ca trebuie sa prind un accelerat spre Ploiesti. Mosneagu se uita cam crucis la mine, dupa care zambeste si-mi zice ca asa zic toti la inceput. Si apoi se apuca sa-mi explice ca acolo e purgatoriu...si ca eu si Ana am murit, dar ca ea a ajuns in rai ca a incercat sa-mi salveze mie viata, iar eu in purgatoriu.. Eu eram socata, nu stiam cum naiba am putut sa mor, ca acum cateva momente asteptam autobusul in fata caminului facultatii de Drept..Si zicea mosneagu ca el asteapta in purgatoriu de caeva sute de ani, ca a luptat in razboiul celor Doua Roze...si ca inca nu stie unde va ajunge, in Rai sau in IAd. Eu continuam sa zic ca eu vreau pe Pamant inapoi, ca nu pot sa mor asa pur si simplu... Am fugit de acolo, plangeam, eram asa sad...si in timp ce fugeam asa ma gandeam la cate chestii mai aveam de facut pe Pamant, la ce vor spune ceilalti ca eu acolo nu mai sunt,si sunt captiva in purgatoriu, unde pot sta sute sau chiar mii de ani...Plus fel de fel de procese din astea filosofice..dupa care m-am trezit... weird...cum sunt de fapt aproape toate visele mele..

oh yeah, hell of a fucking weird dream, that it is.

Sayonara mina.

Un nou an, noi intamplari, noi amintiri...

Uite ca a venit si sfarsitul lunii ianuarie... si n-am mai scris aici de mai bine de o luna. De fapt, nici n-as prea avea ce sa scriu, ba da, as avea, daca as putea imortaliza in fiecare moment, ficare clipa traita in scris..ar fi frumos, sau poate nu. Sau poate e mai bine ca totul sa ramana undeva in colbul amintirilor of those days of our lives.

Revelionul a fost foarte fainut, sarbatorile au trecut si ele repede, si m-am trezit in mijlocul sesiunii de iarna. 6 examene, toate sustinute oral..brr! Pana acum am dat doar 2 pe care le-am trecut cu 9 respectiv 10, dar greul abia acum incepe...soo..sa am luck! cum ar zice americanii: "wish me luck, man!"

Ce planuri am eu pentru 2008.....*me face listuta cu planuri*

-sa termin sesiunea de iarna + vara cu bine

-sa scap de restanta la Logica de ord I (cosmarul facultatii mele, brrr :-s)

-sa iau licenta cu minim nota 8. (nu cer prea mult, asa-i? :P)

-sa merg la cel putin unul dintre concertele: Haggard, Metallica, Iron Maiden)

-sa merg la munte, la mare si in tabara de la Sambata de Sus.

-sa petrec Ubi Day-3 ani la munte...just ubi cu ubi (ain`t that cute ^_^?)

-sa vizitez locuri noi

-sa scap cu bine de operatii :-s brrr.. :(

-sa ma inscriu undeva la master

-sa imi gasesc un job (oh, asta va fi "distractia" verii... :))

-sa citesc cel putin 15 carti tot anul.

-sa conduc si eu mai des, ca simt ca ruginesc la capitolul asta...

-sa vad seriale, filme si anime-uri bune!

si cam atat!

In rest, not much....

Adieu, pana data viitoare. :) dear diary or blog, ca tot e la moda.