Sunday, December 09, 2007

Coji de mandarina.

Desfac o mandarina. O miros muta. Miroase bine. Dezlipesc usor felie cu felie si incep sa mananc. Mi se lipesc degetele. Caut in rucsac sa imi gasesc pachetul de servetele umede. Nu-l gasesc si ma lipsesc de oglinda, de portofel, de pixu` primit acum un an de ziua mea, pfff, asa de mult am scris incat nu l-am terminat nici acum. Ma las pagubasa si incep sa-mi ling degetele pt a ma descotorisi de senzatia de degete lipicioase.
*Hmm... probabil ar fi trebuit sa caut mai bine servetele alea umede.....*
Ma ridic dupa banca si ma simt cuperinsa de o lene teribila. Merg 2 pasi si ma impiedic. Cad cu capul de bordura.
Damn, data viitoare o sa fiu mai atenta. Unde trebuia sa merg? Ce trebuia sa fac? De ce am degetele lipicioase? Imi aranjez rucsacul in spate si plec spre nicaieri. Ce marfa e sa te plimbi asa...doar asa, fara tinta, singur, fara destinatie, asa, tu doar tu si ceilalti trecatori pe care nici nu-i privesti.
-De ce nu te uiti in jurul tau?
-Hm?What for?
-Cine stie, poate unul dinttre acesti trecatori ar putea deveni cel mai bun prieten al tau.
-Mai putin de atat nu mi-ar pasa.
Si merg, si merg, si merg....Dau cu picioru intr-un pachet de tigari, pare plin. Ma aplec si il ridic de langa gura de canal unde zacea viu. Il deschid. Gol. Nimic. Trag o injuratura nu prea demna de o domnisoara, si il arunc cu greutate, ca se cam lipise de degetele mele inca lipicioase,
*Poate nu trebuia sa manac mandarina aia!*
-Dar ti-a placut, nu-i asa? zise apropiindu-se de mine..O fata inalta, slabanoaga, cu ten masliniu, gura mica, imbracata extravagant: o rochie mulata pe corp, sandale cu toc inalt mov, o palarie cu multe pene colorate si o poseta aurie. Parca coborata de pe podium de la prezentarile de moda de la casele de moda din Milano.
-Aaa....da...mi-a placut. Spun eu, privind lung, cu ochii mei holbati si negri. Dupa care scap un scuipat printre strungareata din fata.
-Vrei sa fim prietene? afiseaza un zambet de camila excitata, si o pereche de dinti ca un sirag de margaritare iesira la iveala
Aaa... Nu stiam ce sa spun. De unde a aparut ciudatenia asta, ce vrea de la mine, pana la urma unde vreau sa ajung,si de ceimi simt respiratia duhnind a mandarina. Ma uit sec, aceeasi privire lunga de om prost, idiot, cretin, si tampit.
-Ai o tigare? o intreb plonjand o a doua flegma printre dinti.
-Am. spuse ea, dupa ce scoase un pachet de slimsuri aromate din poseta.
Inca ii admiram tinuta extravaganta, dar nu-mi dadusem seama ca e asa frig afara incat abia imi mai puteam tine tigara intre degete, iar faptura aia ciudata cu piele maslinie, era imbracata de vara. O fi vreun personaj mai excentric.
Fumam, ce exaltare. Scoteam fum amestecat cu aburi din gura. Si simteam cum mi se lipesc degetele de tigara. Fotomodelul excentric din fata mea zambea ca in fata aparatului foto. Nu m-am inchisit s-o intreb nimic. Cum o cheama, cine e, ce vrea de la mine. Nu ma interesa de ea si de prezenta ei mirobolanta. De fapt niciodata nu prea m-au interesat oamenii. O adunatura de clovni in circul vietii. Niste bufoni ai societatii. Da da...oamenii. Ce specie! Fumez tigara pana la filtru, ca de obicei, o arunc pe gheata si o astup cu picioru. Flegmez cu bolta.
Ea statea acolo si zambea, de parca gerul de afara i-ar fi inghetat zambetul pe fata. As fi vrut s-o intreb ceva, dar mi-am simtit capul greu....o presiune craniana incerca sa-mi violeze gandurile. Imagini, stele, inghetata, om de zapada, mandarina, tigare, fotomodel...Constiinta fada....fada..disparand undeva in eter.
-Cine e? se auzeau voci murmurand frenetic
-Nu stim, speram sa nu fie ceva grav. Acum am chemat ambulanta.
Decor mut. Atmosfera de decembrie. Lumini aprinse. O banca langa care stateau inghetate si aruncate haotic cateva coji de mandarina.

Saturday, December 08, 2007

A december story....


As pure as the rain that's falling


She is as pure as sin


And all the sins are burning


All fires from within



Iaca mai trecu un an, 2007 e aproape pe duca, isi da ultima rasuflare si moare de tuberculoza in luna decembrie, fix pe 31, cand intra in coma, la 12 noaptea moare apoteotic.

Inca un an se mai duse, ce o sa fac cu urmatorul?

Dar sa nu ma gandesc la viitor, e mai imprevizibil decat am vrea sa credem.

Asa...sa vedem ce am facut eu anu` asta....

*thinking*

again...thinking...

De fapt, cui i mai pasa? Oricum peste cativa ani ce am facut anu` asta va fi contat mult prea putin. Si acum am sa scuip *cu bolta* un pateu binecunoscut de toti: "what`s done is done!" si nimic nu mai poate fi schimbat.

....................................................................................................................


Intra in Bistro, isi da jos haina si rasufla usurata. E imbujorata si are nasul rosu, semn ca afara e frig rau. Isi agata haina in cuier, putin grabita, isi aranjeaza puloverul, isi ia geanta si se indreapta catre o masa libera. Se aseaza, isi scoate ziarul si face semn catre chelnerita. Isi trage scrumiera aproape si isi aprinde o tigara. Trage un fum si o stinge.


-Buna dimineata!

- Buna dimineata...

- Cu ce va servesc?-

-O cafea amara, va rog...

- Imediat!


Chelnerita vine cu cafeaua destul de repede, ea zambeste scurt in semn de multumire, si apoi isi arunca iar ochii pe ziar. Citeste lucruri banale, nimic iesit din comun sau interesant.Usa de la Bistro se deschide iar, aproape data de perete, si inauntru intra un baiat cam violent, imbracat larg, in negru, cu o caciula neagra trasa mult pe ochi, care scoate aburi pe gura, si se aseaza furtunos la masa, cu scartait puternic de scaun.


- Ce faci, fa?

- Bine...

- Mi-am comandat si mie cafea?

- Nu...

- De ce pula mea?

- N-am stiut ca vii asa repede...

- Ce sa zici si tu? Las-o-n cacat, nici atata lucru nu faci!

- Imi pare rau!

- Mda..


Isi beau cafeaua in acelasi ritm, conversand tare, la un nivel al vocii aproape deranjant pentru ceilalti clienti. Se cearta. Fara motiv aproape. Apoi se opresc brusc, se uita unul la altul cu ura, si se ridica amandoi in acelasi timp peste masa, si se saruta pasional, strangandu-se de par si de fata. Ceilalti clienti raman un pic socati de scena neasteptata. Isi spun "Te iubesc!" aproape cu ura, apoi niciunul din ei nu mai scoate un cuvant. El isi stinge tigara pe jumate, isi trage nasul, se ridica, isi ia geaca de pe scaun, si pleaca fara sa zica nimic.Ea isi continua lectura ziarului.

Aceleasi lucruri banale, neinteresante.


Peste cateva minute, usa se deschide iar. Inauntru intra vesel un baiat dragut, rosu in obraji, imbracat cu un palton lung, pantaloni raiati si fular si manusi asortate. Isi freaca infrigurat mainile si se aseaza la masa zambind, nu inainte de a o saruta puternic pe obraz..


- Ce faci, draga?

- Bine, uite, imi citeam ziarul...

- Da? Scrie ceva interesant p-acolo?

- Mmm... Nu prea.

- Fii atenta la ce m-am gandit... Hai sa plecam la munte mai tarziu, pe la 3 dupa-amiaza, asa. Mergem, ne dam putin pe partie, ca am auzit ca e zapada mare, si ne intoarcem. Mai scapam si noi de oras..

- Suna foarte bine! Mergem!

- Perfect!


Discutia continua cu zambete multe si ras presarat, el gesticuland larg tot ce povesteste, bandu-si cafeaua repede. Pesemne ca se grabeste. Clientii nu inteleg ce anume se intampla, dar toti sunt atrasi de conversatia exuberanta ce se petrece la masa de langa ei. Unii mai indiscreti, care trag cu urechea din cand in cand, zambesc subtil la glumele auzite. El se ridica in graba, arunca grabit banii pe masa, isi ia paltonul din mers, se intoarce, o saruta pe obraz, la fel de puternic, spune "Te iubesc!" si pleaca grabit.


Ea isi continua lectura ziarului. Aceleasi lucruri banale, neinteresante.


Usa de la Bistro se deschide iar, si un domn imbracat destul de elegant apare. Isi da incet, cu o oarece sila, haina, manusile si fularul jos, le arunca neglijent pe cuier, o saruta scurt pe buze si se aseaza la masa aproape prabusindu-se. Isi aprinde o tigara, arunca bricheta pe masa si comanda o cafea scurt, telegrafic


- Ce faci?

- Uite, imi citesc ziarul... Tu ce faci?

- M, asa si-asa.

- La cat trebuie sa te duci la munca?

- Nu stiu, nu ma intereseaza...

- Cum adica nu te intereseaza?

- Ce-mi tii tu cont? Da-o-n pula mea de munca...

- Bine, cum zici tu...


Discutia continua cu fraza scurte, rare, el fumand in sictir, scuturand scrumul pe masa de cele mai multe ori, si privind-o cu sprancenele ridicate, cu un aer de superioritate, si cu un soi de scarba, desi arunca un "Te iubesc!" printre dinti pe la sfarsitul conversatiei, inainte sa plece. Isi termina cafeaua incet si se ridica cu sila de pe scaun, arunca bani pe masa, facand un gest catre chelnerita. Isi ia paltonul, manusile si fularul si pleaca fara sa mai zica ceva.


Ea isi continua lectura ziarului. Aceleasi lucruri banale, neinteresante.


Usa din Bistro se deschide incet, lent, si inauntru isi face aparitia un tanar cu un aspect putin neingrijit, cu fular si caciula colorate, mainile in buzunare si adidasii putin murdari. Zambeste putin cand o vede, se indreapta catre ea si o saruta lung si pasional. Zambeste larg, departandu-se de buzele ei, si se aseaza incet la masa, fara zgomot. O priveste fix in ochi, parca pierzandu-se...


- Ce faci, iubito?

- Uite, imi beau cafeaua si citesc ziarul... Tu ce faci?

- Sunt obosit rau, am stat pana tarziu aseara, am scris...

- Cum merg poeziile?

- Imi ies destul de bine, zic eu... Sa vad ce zice si editorul, ca de el depinde totul.

- In rest, esti bine?

- Da, oarecum... N-am mai dormit bine de mult, si mananc cam putin, dar supravietuiesc eu...

- Da? Cu ce? Cu aer?

- Nu... Faptul ca te iubesc imi da putere!


Ea zambeste putin rusinata, neasteptandu-se la replica asta. O soarbe din priviri, se uita fix in ochii ei in timp ce-si declara dragostea. Isi bea cafeaua putin neglijent si fumeaza cu pofta. Zambeste mult in timp ce vorbeste, si o mangaie uneori cu degetul aratator pe fata. Ii traseaza contururile fetei, de parca ar picta-o pe panza. O sufoca cu saruturi si "Te iubesc!"-uri din minut in minut. Se ridica oftand de la masa, uita sa lase banii, dar se intoarce din drum de cateva ori pentru a o saruta. Zambeste, face cu mana, mimeaza din buze un "Te iubesc!" soptit, si iese pe usa.


Ea isi continua lectura ziarului. Aceleasi lucruri banale, neinteresante.


Se opreste din citit, isi aprinde o tigara si priveste in gol pe geam. Probabil numara frunze.


- Scuzati-ma, imi faceti si mie nota, va rog?

- Da, desigur. Imediat


Chelnerita aduce nota, ea scoate banii, dar chelnerita nu pleaca de langa masa.


- S-a intamplat ceva?

- Oarecum...

- V-am dat bine?

- Nu e vorba de bani...

- Dar?

- Dumneavoastra pe cine iubiti?


Ea ramane cu ochii atintiti spre chelnerita, apoi pleaca privirea, si fixeaza ceasca de cafea goala...


- Chiar asa... Eu pe cine iubesc?



De fiecare data cand m-am ridicat de la masa sa plec, vroiam sa-mi intorc capul, sa mai zic o data "Te iubesc!", dar sferturile astea... Uneori ma lasa, uneori nu. Personalitatea multipla are avantajele ei, dar uneori e dureroasa. 4 constiinte intr-una singura nu e tocmai un lucru confortabil. Dar fiecare din personalitatile astea sta cu retinele lipite de inima ei, asteptand fiecare noua bataie, pentru a bate in ritm cu ea. Si asa cum eu imi refuz uneori "Te iubesc!"-uri, asa refuza si inima ei sa mai bata uneori. Si daca inima ei nu bate... Se face o liniste asurzitoare de iti ingheata ceara in urechi si iti plesnesc tamplele. Eu nu pot fara zgomot. Eu nu pot fara batai de inima. In linistea asta, eu incep sa tip. Si iti tip in ureche intrebari, caci altceva nu stiu... Uneori, iti tip si raspunsul...



Tu pe cine iubesti?


Noi pe cine iubim?



Habar n-avem...