A december story....

As pure as the rain that's falling

She is as pure as sin

And all the sins are burning

All fires from within

Iaca mai trecu un an, 2007 e aproape pe duca, isi da ultima rasuflare si moare de tuberculoza in luna decembrie, fix pe 31, cand intra in coma, la 12 noaptea moare apoteotic.

Inca un an se mai duse, ce o sa fac cu urmatorul?

Dar sa nu ma gandesc la viitor, e mai imprevizibil decat am vrea sa credem.

Asa...sa vedem ce am facut eu anu` asta....

*thinking*

again...thinking...

De fapt, cui i mai pasa? Oricum peste cativa ani ce am facut anu` asta va fi contat mult prea putin. Si acum am sa scuip *cu bolta* un pateu binecunoscut de toti: "what`s done is done!" si nimic nu mai poate fi schimbat.

....................................................................................................................

Intra in Bistro, isi da jos haina si rasufla usurata. E imbujorata si are nasul rosu, semn ca afara e frig rau. Isi agata haina in cuier, putin grabita, isi aranjeaza puloverul, isi ia geanta si se indreapta catre o masa libera. Se aseaza, isi scoate ziarul si face semn catre chelnerita. Isi trage scrumiera aproape si isi aprinde o tigara. Trage un fum si o stinge.

-Buna dimineata!

- Buna dimineata...

- Cu ce va servesc?-

-O cafea amara, va rog...

- Imediat!

Chelnerita vine cu cafeaua destul de repede, ea zambeste scurt in semn de multumire, si apoi isi arunca iar ochii pe ziar. Citeste lucruri banale, nimic iesit din comun sau interesant.Usa de la Bistro se deschide iar, aproape data de perete, si inauntru intra un baiat cam violent, imbracat larg, in negru, cu o caciula neagra trasa mult pe ochi, care scoate aburi pe gura, si se aseaza furtunos la masa, cu scartait puternic de scaun.

- Ce faci, fa?

- Bine...

- Mi-am comandat si mie cafea?

- Nu...

- De ce pula mea?

- N-am stiut ca vii asa repede...

- Ce sa zici si tu? Las-o-n cacat, nici atata lucru nu faci!

- Imi pare rau!

- Mda..

Isi beau cafeaua in acelasi ritm, conversand tare, la un nivel al vocii aproape deranjant pentru ceilalti clienti. Se cearta. Fara motiv aproape. Apoi se opresc brusc, se uita unul la altul cu ura, si se ridica amandoi in acelasi timp peste masa, si se saruta pasional, strangandu-se de par si de fata. Ceilalti clienti raman un pic socati de scena neasteptata. Isi spun "Te iubesc!" aproape cu ura, apoi niciunul din ei nu mai scoate un cuvant. El isi stinge tigara pe jumate, isi trage nasul, se ridica, isi ia geaca de pe scaun, si pleaca fara sa zica nimic.Ea isi continua lectura ziarului.

Aceleasi lucruri banale, neinteresante.

Peste cateva minute, usa se deschide iar. Inauntru intra vesel un baiat dragut, rosu in obraji, imbracat cu un palton lung, pantaloni raiati si fular si manusi asortate. Isi freaca infrigurat mainile si se aseaza la masa zambind, nu inainte de a o saruta puternic pe obraz..

- Ce faci, draga?

- Bine, uite, imi citeam ziarul...

- Da? Scrie ceva interesant p-acolo?

- Mmm... Nu prea.

- Fii atenta la ce m-am gandit... Hai sa plecam la munte mai tarziu, pe la 3 dupa-amiaza, asa. Mergem, ne dam putin pe partie, ca am auzit ca e zapada mare, si ne intoarcem. Mai scapam si noi de oras..

- Suna foarte bine! Mergem!

- Perfect!

Discutia continua cu zambete multe si ras presarat, el gesticuland larg tot ce povesteste, bandu-si cafeaua repede. Pesemne ca se grabeste. Clientii nu inteleg ce anume se intampla, dar toti sunt atrasi de conversatia exuberanta ce se petrece la masa de langa ei. Unii mai indiscreti, care trag cu urechea din cand in cand, zambesc subtil la glumele auzite. El se ridica in graba, arunca grabit banii pe masa, isi ia paltonul din mers, se intoarce, o saruta pe obraz, la fel de puternic, spune "Te iubesc!" si pleaca grabit.

Ea isi continua lectura ziarului. Aceleasi lucruri banale, neinteresante.

Usa de la Bistro se deschide iar, si un domn imbracat destul de elegant apare. Isi da incet, cu o oarece sila, haina, manusile si fularul jos, le arunca neglijent pe cuier, o saruta scurt pe buze si se aseaza la masa aproape prabusindu-se. Isi aprinde o tigara, arunca bricheta pe masa si comanda o cafea scurt, telegrafic

- Ce faci?

- Uite, imi citesc ziarul... Tu ce faci?

- M, asa si-asa.

- La cat trebuie sa te duci la munca?

- Nu stiu, nu ma intereseaza...

- Cum adica nu te intereseaza?

- Ce-mi tii tu cont? Da-o-n pula mea de munca...

- Bine, cum zici tu...

Discutia continua cu fraza scurte, rare, el fumand in sictir, scuturand scrumul pe masa de cele mai multe ori, si privind-o cu sprancenele ridicate, cu un aer de superioritate, si cu un soi de scarba, desi arunca un "Te iubesc!" printre dinti pe la sfarsitul conversatiei, inainte sa plece. Isi termina cafeaua incet si se ridica cu sila de pe scaun, arunca bani pe masa, facand un gest catre chelnerita. Isi ia paltonul, manusile si fularul si pleaca fara sa mai zica ceva.

Ea isi continua lectura ziarului. Aceleasi lucruri banale, neinteresante.

Usa din Bistro se deschide incet, lent, si inauntru isi face aparitia un tanar cu un aspect putin neingrijit, cu fular si caciula colorate, mainile in buzunare si adidasii putin murdari. Zambeste putin cand o vede, se indreapta catre ea si o saruta lung si pasional. Zambeste larg, departandu-se de buzele ei, si se aseaza incet la masa, fara zgomot. O priveste fix in ochi, parca pierzandu-se...

- Ce faci, iubito?

- Uite, imi beau cafeaua si citesc ziarul... Tu ce faci?

- Sunt obosit rau, am stat pana tarziu aseara, am scris...

- Cum merg poeziile?

- Imi ies destul de bine, zic eu... Sa vad ce zice si editorul, ca de el depinde totul.

- In rest, esti bine?

- Da, oarecum... N-am mai dormit bine de mult, si mananc cam putin, dar supravietuiesc eu...

- Da? Cu ce? Cu aer?

- Nu... Faptul ca te iubesc imi da putere!

Ea zambeste putin rusinata, neasteptandu-se la replica asta. O soarbe din priviri, se uita fix in ochii ei in timp ce-si declara dragostea. Isi bea cafeaua putin neglijent si fumeaza cu pofta. Zambeste mult in timp ce vorbeste, si o mangaie uneori cu degetul aratator pe fata. Ii traseaza contururile fetei, de parca ar picta-o pe panza. O sufoca cu saruturi si "Te iubesc!"-uri din minut in minut. Se ridica oftand de la masa, uita sa lase banii, dar se intoarce din drum de cateva ori pentru a o saruta. Zambeste, face cu mana, mimeaza din buze un "Te iubesc!" soptit, si iese pe usa.

Ea isi continua lectura ziarului. Aceleasi lucruri banale, neinteresante.

Se opreste din citit, isi aprinde o tigara si priveste in gol pe geam. Probabil numara frunze.

- Scuzati-ma, imi faceti si mie nota, va rog?

- Da, desigur. Imediat

Chelnerita aduce nota, ea scoate banii, dar chelnerita nu pleaca de langa masa.

- S-a intamplat ceva?

- Oarecum...

- V-am dat bine?

- Nu e vorba de bani...

- Dar?

- Dumneavoastra pe cine iubiti?

Ea ramane cu ochii atintiti spre chelnerita, apoi pleaca privirea, si fixeaza ceasca de cafea goala...

- Chiar asa... Eu pe cine iubesc?

De fiecare data cand m-am ridicat de la masa sa plec, vroiam sa-mi intorc capul, sa mai zic o data "Te iubesc!", dar sferturile astea... Uneori ma lasa, uneori nu. Personalitatea multipla are avantajele ei, dar uneori e dureroasa. 4 constiinte intr-una singura nu e tocmai un lucru confortabil. Dar fiecare din personalitatile astea sta cu retinele lipite de inima ei, asteptand fiecare noua bataie, pentru a bate in ritm cu ea. Si asa cum eu imi refuz uneori "Te iubesc!"-uri, asa refuza si inima ei sa mai bata uneori. Si daca inima ei nu bate... Se face o liniste asurzitoare de iti ingheata ceara in urechi si iti plesnesc tamplele. Eu nu pot fara zgomot. Eu nu pot fara batai de inima. In linistea asta, eu incep sa tip. Si iti tip in ureche intrebari, caci altceva nu stiu... Uneori, iti tip si raspunsul...

Tu pe cine iubesti?

Noi pe cine iubim?

Habar n-avem...