Da, 10 mai. A trecut si ziua mea. Inca un an s-a mai dus, asa cum s-au dus atatia. Ce mai conteaza inca unul, si inca unul, si iarasi inca unul? Acum ma apropii cu pasi grabiti de 25, 30, 35, 40, 45 de ani. Sau poate nu mai am timp pana atunci. Poate sper ca voi ajunge sa parcurg si acele etape ale unui om. De fapt, nu. Nu sper. Ce va fi, va fi. Inca 2 examene si se va fi terminat si ultima sesiune din viata mea de student. Ce va fi dupa, va fi. Pe 15 mai, festivitatea de absolvire, robe, toci, discursuri, poze, filmulete. Singurele care vor ramane ca stindard al aminitirilor mele din aceasta perioada..peste ani si ani. Oricum, probabil nici nu le voi revedea prea curand (pozele, filmarile). Asa zic mereu. Fac poze sa-mi amintesc de acest moment. Si in timp, nu numai ca uit de acel moment, dar nici peste poze nu ma mai uit. Chiar ma gandeam ca n-am mai scris demult pe aici, si de fiecare data cand ma gandeam ce voi mai scrie cand voi mai prinde timp in fataPC-ului, idei faine imi traversau autostrada constiintei, si acum, autostrada s-a stransformat intr-un drum de tara, un drum neasfaltat, pe unde foarte rar circula cineva.
N-am idee. Nu stiu despre ce sa scriu. Intr-o luna si ceva, daca lucrurile merg conform planului, voi fi terminat facultatea cu tot cu licenta. 4 ani..s-au dus si astia. Ca si liceul, ca si scoala generala. Prea repede, prea sec. Sau poate asa mi se pare acum. De fapt da, asa mi se pare acum, au fost si momente super in toti acesti ani de facultate, chiar momente memorabile. Nu, n-o sa stau sa enumar nimic, le stiu eu, si asta e de ajuns.
Vreau sa scriu mai mult, vreau ca atunci cand ma pun in fata acestui monitor sa am ce sa scriu, dar sunt in colaps. Blank. Parca imi ingheata gandurile, parca imi amortesc degetele de fiecare data cand incerc sa tastez.
Fad. Ploaie. Soare. Ploaie. Soare. Cam asta e descrierea naturii din ultimele zile. Simplu: ploaie si soare.
Iubesc ploaia. Si acum n-am sa stau sa scriu 10 randuri incarcate de sentimente uzate, de trairi expirate si de expresii tocite de vreme, de ce imi place ploaia. Imi place pur si simplu. Pentru ca...nu, nu scriu, orice as scrie mi-ar pangari sentimentul pe care stropii de ploaie rece mi-l sadesc in suflet, si mi-ar scutura bucuria simtamantului pe care aceasta mi-o transmite, asemenea sporilor unei papadii in bataia vantului...
Ce va fi...va fi!
2 comments:
Hmm .. daca stau bine si ma gandesc acum un an treceam si eu prin asta. Intr-o zi m-am trezit si brusc nu mai eram student.. fara sa-mi dau seama, fara sa stiu cum si de unde a disparut, stateam pe un scaun la servici, proaspat angajat. Imi mai aduc aminte ... groza de incertitudini si chiar frica care sta in umbra ablsovirii. Ce o sa fac dupa, unde ma angajez, pe cati bani, unde o sa stau ... sa ma mut la apartament sau sa mai vb cu administratorul sa stau si la anu in camin. Multe prietenii se destrama .. fiecare plecand in cautarea unui viitor in timp ce .. legatura se face doar printr-un amarat de mess si o tastatura .. mult prea putin pentru a tine vie o prietenie.
Ca sa nu te deprim de tot :) ... sa stii de la cineva care a trecut si el prin toate astea ca va fi bine, pentru ca nu !? deja esti un om matur in toata firea care desi se crede copil lumea nu-l mai crede. :) Mult succes si capu sus !!!
Eram sa uit :) La multi ani !
Post a Comment