Te-ai intrebat vreodata "Cat de departe ai merge fara sa te uiti inapoi?" Ai putea sa faci asta? Sa pleci undeva fara destinatie, sa mergi, sa mergi si sa nu te uiti niciodata inapoi. Sa nu te gandesti niciodata la ce a fost, si nici la ce va fi, ci doar la ce este.
Cine esti tu straine? Un calator prin marea vietii. Un pasager pricajit prin universul cunoasterii.Stii cine esti tu cu adevarat? Cat de bine te cunosti pe tine? Ce sa stii tu? Tu, nu stii, pentru ca ai uitat sa te mai intrebi. Esti prins in rutina, intr-o viata banala, al carui rost nu-l vei intelege niciodata, pentru ca nici maar nu incerci. De fapt, tu intelegi multe, fie ca mergi la scoala si trebuie sa inveti, sa termini liceul/facultatea, fie ca mergi la serviciu pentru a castiga bani ca la vara sa mergi sa te distrezi pe rupte cu prietenii, sau doar pentru ca ai acasa o familie de intretinut. Si mai stii ca duminica mergeti la discoteca, in club, la vreun gratar, intr-o excursie la munte, sau pur si simplu vei decide doar sa atarni in fata tv-ului. Nu mai stii, ai uitat sa te intrebi. Ai uitat. Ai uitat sa te uiti in jur, sa te intrebi ..lucruri. Orice.
Dar nu e tarziu, ca intr-o zi, in loc sa mergi pe acelasi drum spre serviciu/scoala ...sa schimbi directia, si sa mergi...spre nicaieri, fara sa te uiti inapoi, si sa continui sa mergi, sa vezi...cand ai sa te opresti? Cand ai sa incepi sa iti amintesti de ceea ce conteaza, atunci poate vei invata sa pretuiesti lucrurile nesemnificative, lucrurile si oamenii aia pe care te-ai obisnuit sa-istii mereu acolo, si sa uiti cat sunt de importanti pentru tine.
POoate intr-o zi...vei merge, la infinit, si nu te vei mai intoarce niciodata. Vei continua sa mergi, si sa mergi, si sa realizezi ca...nu mai e cale de intoarcere.
Nu mai e, nu mai e..si tu mergi si mergi...
No comments:
Post a Comment