Old journal.

E sambata dupa amiaza. 22 marie. Ziua lui Costin. Implineste 23 anisori. Multi insinte ii doresc si sa fie sanatos si fericit.
Cum inca mai am ceva de asteptat pana va veni Luci sa ma ia sa mergem la el, am pus instumentalul de la melodia "Yesterday" (Beatles) si am scos din raft jurnalul meu de acum 5 ani. Scris in engleza. Era singura metoda de a`l proteja de privirile curioase ale mamei.
Si...mi-am amintit de Ionut din Sb. Cat de mult ma iubea, si eu, fiind orbita de dragostea mea pentru R, nici nu il luam in seama. Eram si nu eram cu el. Practic imi bateam joc de el. Voluntar? Involuntar? Nu mai stiu. Sau, n-m stiut niciodata. Era un super baiat. Si chiar ma iubea, in felul lui. In acel fel in care puteai iubi la 16 ani. Pur si inocent. Ce de amintiri, ce de vise spulberate, ce de lacrimi varsate. Si daca nu ar fi marturia unui jurnal cu copertile albastre tari, probabil acele amintiri s-ar fi pierdut de mult timp. Ne-am nascut sa traim, sa suferim, sa ne bucuram si intr-un final sa uitam.
Cum ar fi sa nu uitam niciodata nimic?Am fi probabil mai nefericiti. Ptr ca uitand, avem oportunitatea de aprivi ficare noua clipa ca pe un nou inceput.

E atat de usor sa uiti, mai greu e sa pastrezi vii toate amintirile si momentele care au insemnat ceva pt tine, care au ajutat la slefuir ta, ca fiinta umana.

Uneori realizam mult prea tarziu importanta unor oameni din vietile noastre, a unor momente, carora nu le dam importanta necesara la timpul potrivit. Ne balacim in mocirla superficialitatii si uitam sa mai fim noi.

Sunt unii oameni care trec o clipa prin vietile noastre, si isi lasa amprenta pusa in sufletele noastre pt totdeauna.
Si alti oameni, care stau ani intregi langa noi, si abia daca le observam prezenta, nu le dam importanta, si ne incapatanam sa alergam dupa himere, dupa oameni care au plecat demult, si care probabil au uitat demult de noi.
Si chiar daca nu au uitat, isi continua viata, fara a ne acorda importanta prea mare.
Viata e prea scurta sa suferim, sa ne gandim la acei oameni care ne-au intors spatele si au plecat, taindu-ne rasuflarea, pe drumul lor.

E timpul sa mergem pedrumul nostru, si sa`l impartim cu aceia care sunt si ei dispusi s-o faca. Nu ne putem abatate din drum pt a merge pe drumul altora, fara voia acestora, nu vom face decat sa ne incetinim cursul calatoriei.