Fantasma

Trăiesc visarea din amurg
Dar totul e fantasmă.
Privesc cum clipele se scurg
Prin geamul mic de plasma.

Iar gânduri sumbre ma cuprind...
Şi-mi scrijelesc pe mână;
Spre lună braţele-mi întind
Şoptindu-mi "Noapte buna"!

Şi tremur iar de-aceeaşi teamă
Ce zace-n trupul meu mărunt,
In mână strâng o ascuţită lamă
Uşor, uşor cad spre pământ.


Reci vise mi se-aştern pe gene
Însa acum e totul cald.
Din ochii-mi sângerii alene
Curg lacrimi mute, de smarald.

Un corb se zbate-n ploaia deasă
Cu greu din aripi fluturând:
"-Devino a timpului mireasă!"
El strigă parcă murmurând.


Al său strigăt crunt, de jale
Îmi limpezeşte firea.
Pierdută-n mii de gânduri pale
Parcă-mi revine iar simţirea.

E roşu tot in jurul meu,
Iar suflul îmi e scrum.
Îi cer iertare altui Zeu,
Dar eu rămân pe acelaşi drum!


Corbul se pierde în eter
Lăsându-mi neputinţa
În agonie aş vrea să sper...
Dar mi-a murit fiinţa!