Libertate...cate carti, cate teorii, cate articole nu s-au scris pe baza acestui subiect. Eu intotdeauna am privit libertatea ca pe ceva limitat. Paradoxal, dar libertatea e individuala si limitata. Exista o libertate generala, unanim acceptata de ceilalti, care a variat in functie de epoca, era, perioada istorica, de sistemul de guvernamant.
Dar cea mai importanta libertate e cea pe care ne permite s-o percepem mintea noastra. Cred eu ca de acolo incepe libertatea, si tot acolo sunt si impuse limitele ei.
Depinde de fiecare in parte cum priveste libertatea. Libertatea e un concept vast, libertatea e o virtute diferita de la individ la individ.
Cat de mult imi doresc sa nu fiu legata de nimic! De locuri, de oameni, de trecut, de amintiri..Sa plec, sa fiu un peregrin intreaga-mi viata! Simt ca stand in loc, ocupandu-ma de facultate, de cariera, de o viitoare familie, stagnez. Simt ca nu sunt facuta sa fiu o sedentara. Vreau sa plec, din loc in loc, sa nu ma stabilesc nicaieri...sa nu am prieteni buni, dar sa am prieteni peste tot. Si cand vizitez un loc nou, sa plantez un arbore...sa creasca, si sa-l revad poate cand voi fi revenit iar acolo.
Nu stiu, imi doresc din tot sufletul sa scap, sa evadez, sa zbor, sa fiu libera. Simt ca sunt prinsa in lanturile invizibile ale cotidianului, ale rutinei. Si simt ca cu fiecare zi care trece, pierd din timpul meu pretios, timp in care as putea sa calatoresc, sa umblu, sa descopar, nu sa ma plafonez in rutina.
Sper ca poate intr-o zi voi reusi sa evadez din lumea asta, din cotidian, voi reusi sa la de o parte oamenii pe care ii iubesc, locurile de care sunt atasata si amintirile care ma leaga strans de ele.
Sper, si ma urasc ca nu am curajul necesar sa fac ceva pentru a-mi implini visul! dar poate intr-o buna zi il voi avea, poate!
No comments:
Post a Comment