The lost moment eternity never gives back...
Time...would you once stop for me and last forever?
Friday, February 27, 2009
"Un om sfarsit"
Am terminat ieri de citit "Un om sfarsit"... as vrea sa ii pot face o recenzie frumoasa, frumoasa, asa cum merita o asemenea carte. Nici nu pot spune "povestea" din carte, pentru ca nu se intampla practic nimic si totusi se intampla prea multe. E o carte despre deveniere, despre cautare si regasire, e o carte despre gandurile si frustrarile unui om, un om care a vrut sa fie totul si nu a fost nimic, sau poate a fost totul. Un om care a cautat adevarul suprem, un om care a citit, care a cercetat cartile, ideile, teoriile, valorile, un om care a trait gandind. Am subliniat atat de multe pasaje care m-au impresionat..de fapt, toata cartea e exceptionala, mi-a fost imposibil sa nu ma regasesc in acel om sfarsit, in frustrarile si macinarile lui interioare. E sublima. O carte pe care am inceput s-o citesc acum 4 ani, dar nu am ajuns s-o termin, poate ca timpul ei nu era atunci, ci acum..mai bine, cine stie, atunci poate n`ash fi inteles-o cum am facut-o acum, n-as fi iubit-o si n-as fi devorat-o atat de salbatic cum am facut-o acum.
Saturday, February 21, 2009
Mini-Recenzii (part III)
"Crima si pedeapsa" F.M. Dostoievski.
Rodion Raskolnikov, eroul principal al romanului, in varsta de 23 de ani, este un personaj zugravit ca fiind un fost student, care si-a pierdut si meditatiile, strivit de mizerie si saracie. Cu toate acestea, el nu este nici pe departe un om de duzina, el poseda un caracter puternic, este inteligent, are spirit de observatie si se afla intr-o permanenta stare de framantare launtrica.
Nu o sa stau sa relatez intregul subiect al romanului, as strica probabil placerea celorlalti care isi doresc sa-l citeasca.
De mentionat este ca Raskolnikov considera ca oamenii se impart in doua categorii: in prima se regasesc oamenii obisnuiti, care traiesc in permanenta supunere, incapabili fiind sa aduca ceva nou.
in a doua categorie gasim oamenii cu spiritul protestatar, oamenii independenti care au darul de a rosti ceva nou.
"...Cei mai multi cer distrugerea lucrurilor de azi in numele binelui de maine, si daa un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui sa verse sange, sa treaca peste cadavre, el, in toata constiinta, nu va pregeta s-o faca-de altfel in folosil ideii lui-nu uitati!"
cateva replici care merita sa fie mentionate:
Raskolnikov catre Sonia:
"Nu m-am plecat in fata ta, ci in fata intregii suferinte umane"
Lujin:
"Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel"
Svidrigailov:
"Fiecare cauta sa fie fericit si cel mai bine o duce acela care reuseste sa se insele mai bine"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Zatul" de Tatiana Tolstaia.
Subiectul cartii graviteaza in jurul unei comune intemeiata de un conducator absolut pe nume Fiodor Kuzimici, in acelasi fel numindu-se si comuna. Actiunea se petrece la 200-300 de ani dupa ce Pamantul a fost distrus de o bomba nucleara, pe teritoriul fostei Rusii. Cativa dintre locuitorii comunei fac parte din generatia de dinaintea distrugerii, acestia fiind denumiti sugestiv "Fosti". Personaul principal, Benedikt, e un tanar scrib care sfarseste caatorit cu Olenka, ajungand sa fie stapanul unei gospodarii roditoare alaturi de familia sotiei sale. Benedikt este urmarit, pe tot parcursul romanului, de o permanenta sete de cunoastere, de a descoperi lectura, de a citi, de a fi robul propriei sale "gandiri personale", si nu a altora.
Citate:
"Nu exista niciun fel de zat. Nu-o decat nestiinta oamenilor"
"Ei poftim! Omul propune si D-zeu dispune!"
"Boala estei in cap, boala este ignoranta omeneasca, prostia, intnericul"
"Nu exista dusman mai rau decat indiferenta"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Clopotul de sticla" de Sylvia Plath
Acum multi ani am citit si "Veronica se hotaraste sa moara" a lui Paulo Coleho, dupa ce am terminat "Clopotul de Sticla" mi-am dat seama ca acest Coleho nu l-a plagiat doar pe Hesse in "Alchimistul", ci ca si "Veronica se hotaraste sa moara" e o copie execrabila a "Clopotului de Sticla". Stiam ca nea Coelho e un impostor, dar parca dupa ce am terminat cartea asta am resimtit si mai amar gustul dezamagirii deoarece cartile lui inca sunt publicate.
"Clopotul de sticla" e unicul roman al Sylviei Plath (cu exceptia acestuia ea a scris doar poezii, (+ aceasta se sinucide la 30 si umpic de ani). Incerc sa scriu ceva despre romanul asta si nu pot, chiar nu stiu cum as putea sa il rezum fara sa stric cumva placerea celor care nu au apucat inca sa o citeasca. Asa ca o sa ma rezum la scurta descriere care este facuta pe spatele cartii:
„«Clopotul de sticla» prezinta un eveniment crucial al maturitatii eroinei – incercarea de a se sinucide si salvarea ei accidentala"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Parfumul" Patrick Suskind
Azi in ora de Istoria Literaturii Romane si putin din ora din Teroia literara am reusit sa citesc ultimele 60 pagini din "Parfumul".
Nici nu stiu ce sa spun despre cartea asta, mi-a placut, asta stiu, dar este printre putinele carti ale caror personaj principal nu mi-a placut atat de mult pe cat mi-as fi dorit, sau poate mi-a fost destul de greu sa empatizez cu el.
Grenouille, un tanar cu un acut simt al mirosului hotaraste sa procure cele mai pure esente, cautandu-le in cele mai bizare obiecte, lucruri si....descopera un parfum ce ajunge sa il obsedeze..parfumul de tanara femeie. Cum va ajunge sa il obtina, care este pretul pe care il va avea de platit, aflati daca cititi cartea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Rodion Raskolnikov, eroul principal al romanului, in varsta de 23 de ani, este un personaj zugravit ca fiind un fost student, care si-a pierdut si meditatiile, strivit de mizerie si saracie. Cu toate acestea, el nu este nici pe departe un om de duzina, el poseda un caracter puternic, este inteligent, are spirit de observatie si se afla intr-o permanenta stare de framantare launtrica.
Nu o sa stau sa relatez intregul subiect al romanului, as strica probabil placerea celorlalti care isi doresc sa-l citeasca.
De mentionat este ca Raskolnikov considera ca oamenii se impart in doua categorii: in prima se regasesc oamenii obisnuiti, care traiesc in permanenta supunere, incapabili fiind sa aduca ceva nou.
in a doua categorie gasim oamenii cu spiritul protestatar, oamenii independenti care au darul de a rosti ceva nou.
"...Cei mai multi cer distrugerea lucrurilor de azi in numele binelui de maine, si daa un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui sa verse sange, sa treaca peste cadavre, el, in toata constiinta, nu va pregeta s-o faca-de altfel in folosil ideii lui-nu uitati!"
cateva replici care merita sa fie mentionate:
Raskolnikov catre Sonia:
"Nu m-am plecat in fata ta, ci in fata intregii suferinte umane"
Lujin:
"Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel"
Svidrigailov:
"Fiecare cauta sa fie fericit si cel mai bine o duce acela care reuseste sa se insele mai bine"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Zatul" de Tatiana Tolstaia.
Subiectul cartii graviteaza in jurul unei comune intemeiata de un conducator absolut pe nume Fiodor Kuzimici, in acelasi fel numindu-se si comuna. Actiunea se petrece la 200-300 de ani dupa ce Pamantul a fost distrus de o bomba nucleara, pe teritoriul fostei Rusii. Cativa dintre locuitorii comunei fac parte din generatia de dinaintea distrugerii, acestia fiind denumiti sugestiv "Fosti". Personaul principal, Benedikt, e un tanar scrib care sfarseste caatorit cu Olenka, ajungand sa fie stapanul unei gospodarii roditoare alaturi de familia sotiei sale. Benedikt este urmarit, pe tot parcursul romanului, de o permanenta sete de cunoastere, de a descoperi lectura, de a citi, de a fi robul propriei sale "gandiri personale", si nu a altora.
Citate:
"Nu exista niciun fel de zat. Nu-o decat nestiinta oamenilor"
"Ei poftim! Omul propune si D-zeu dispune!"
"Boala estei in cap, boala este ignoranta omeneasca, prostia, intnericul"
"Nu exista dusman mai rau decat indiferenta"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Clopotul de sticla" de Sylvia Plath
Acum multi ani am citit si "Veronica se hotaraste sa moara" a lui Paulo Coleho, dupa ce am terminat "Clopotul de Sticla" mi-am dat seama ca acest Coleho nu l-a plagiat doar pe Hesse in "Alchimistul", ci ca si "Veronica se hotaraste sa moara" e o copie execrabila a "Clopotului de Sticla". Stiam ca nea Coelho e un impostor, dar parca dupa ce am terminat cartea asta am resimtit si mai amar gustul dezamagirii deoarece cartile lui inca sunt publicate.
"Clopotul de sticla" e unicul roman al Sylviei Plath (cu exceptia acestuia ea a scris doar poezii, (+ aceasta se sinucide la 30 si umpic de ani). Incerc sa scriu ceva despre romanul asta si nu pot, chiar nu stiu cum as putea sa il rezum fara sa stric cumva placerea celor care nu au apucat inca sa o citeasca. Asa ca o sa ma rezum la scurta descriere care este facuta pe spatele cartii:
„«Clopotul de sticla» prezinta un eveniment crucial al maturitatii eroinei – incercarea de a se sinucide si salvarea ei accidentala"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Parfumul" Patrick Suskind
Azi in ora de Istoria Literaturii Romane si putin din ora din Teroia literara am reusit sa citesc ultimele 60 pagini din "Parfumul".
Nici nu stiu ce sa spun despre cartea asta, mi-a placut, asta stiu, dar este printre putinele carti ale caror personaj principal nu mi-a placut atat de mult pe cat mi-as fi dorit, sau poate mi-a fost destul de greu sa empatizez cu el.
Grenouille, un tanar cu un acut simt al mirosului hotaraste sa procure cele mai pure esente, cautandu-le in cele mai bizare obiecte, lucruri si....descopera un parfum ce ajunge sa il obsedeze..parfumul de tanara femeie. Cum va ajunge sa il obtina, care este pretul pe care il va avea de platit, aflati daca cititi cartea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mini-Recenzii (part II)
"Podul de pe raul Kwai" de Pierre Boulle.
Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand un lot de englezi, condusi de coloneul Nicholson,, cade prizonier in mainile japonezilor. Acestia sunt pusi sa ajute la construirea unui pod de cale ferata, pentru a uni golful Bengal cu Bangkok si Singapore.
In pararel Shears, Joyce si Warden sunt 3 membrii englezi ai organizatiei "Force 316" , care urzesc in secret in plan de aruncare in aer al podului de pe raul Kwai. E draguta cartea, mi-a placut. Chiar daca la un moment dat m-a enervat atitudinea colonelului Nicholson fata de japonezi si de civilizatia acestora.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ochii albastri, parul negru de Marguerite Duras
In cartea asta nu se intampla nimic. Sau poate se intampla mai multe decat in alte carti in care actiunea e dispersata pe mai multe planuri. In cartea asta nu afli nume de personaje, locuri precise, timpul exact, caracterizari de personaje, nici macar sumare. Un el si o ea se intalnesc intr-o cafenea. Amandoi fiind indragostiti de un el cu parul negru si ochii albastri. Cartea debuteaza cu scena de pe holul unui hotel in care tipul cu ochii albastri si parul negru o striga pe ea, cu un apelativ oriental. El vede scena, si ramane profund marcat de ochii acelui tip.
In continuare el si ea (cei 2 din cafenea) merg intr-o camera cu lumina galbuie, ca pe o scena uitata, la teatru, unde actorii au uitat ca sunt actori, ca publicul a plecat, si ei isi joaca necontenit rolurile. Ce roluri? Rolurile unor straini pusi sa convietuiasca acolo, unde nu stii niciodata cat timp trece, ce anotimp este si cat timp a mai ramas. Nu stii daca ei se cunosc, daca se iubesc, daca sunt straini sau poate acolo au fost dintodeauna. Nu stii nimic, nici ei nu stiu, ei decat repeta acelasi act la nesfarsit, fara sa evolueze, fara sa se schimbe, fara emotii, poate fara sentimente. Cartea e ilimitata, nu are final, poate nici inceput nu are. Cand se termina, ai impresia ca s-a incheiat doar un capitol, ca mai dai o foaie si ai sa ii intalnesti iar pe ei doi, in camera de langa malul marii, in lumina palida, galbuie, venita de la lustra din centrul tavanului, inveliti in cearsafurile albe, ea cu matasea neagra pe fata, si el intors cu spatele, gandindu-se; pe fundal zbatandu-se a moarte valurile...
Cateva citate:
"Ea poate sa-l priveasca indelung, nopti intregi. El isi da seama ca ochii ii sunt deschisi. Ii zambeste ca si cum ar fi, intr-un fel, demascat, vinovat, mereu cerandu-si scuze pt ca traieste, pt ca trebuie s-o faca."
"-Nu te cunosc.Nimeni nu te poate cunoaste, nu se poate pune in locul tau, tu nu ai un loc, nu stii unde sa iti gasesti un loc. De aceea te iubesc, si de aceea esti pierdut."
"Ea plange departe de el, de barbatul prezent, de existenta lui, si dincolo de orice poveste, plange povestea care nu s-a petrecut."
"Ea spune ca sunt niste personaje tinute impreuna intr-o carte, si ca o data cu sfarsitul cartii vor fi lasati sa se piarda in multumea orasului.O noua despartire"
"-Ai facut totul ca sa mori.
Se uita la el si spune:
-Nu puteam altfel. Am venit chiar la tine ca sa mor si mai mult"
"Barbatul acela spune ca ceea ce te face sa simti placere e o minte geniala, ca, fara ea, trupul nu stie"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`
"Procesul" lui Kafka.
Romanul "Procesul" al lui Franz Kafka, prezinta povestea unui functionar, ce lucreaza la o banca, pe nume Josef K, care este judecat timp de un an, fara sa stie de ce. Sensul romanului este precizat intr-o parabola, pe care "preotul tribunalului" (aici mi s-a parut ca absurdul romanului atinge paroxismul) i-o spune lui Josef: "La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui' "
Asadar omul este liber; el ar fi putut sa aleaga: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece; Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul - constrans sa stea in fata usii inchise.
citat:
"Sa plec oare ca un imbecil care n-a fost niciodata in stare sa inteleaga nimic? sa las sa se spuna despre mine ca la inceputul procesului voiam sa-l sfarsesc si ca la sfarsit nu voiam decat sa-l incep?"
Actiunea se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand un lot de englezi, condusi de coloneul Nicholson,, cade prizonier in mainile japonezilor. Acestia sunt pusi sa ajute la construirea unui pod de cale ferata, pentru a uni golful Bengal cu Bangkok si Singapore.
In pararel Shears, Joyce si Warden sunt 3 membrii englezi ai organizatiei "Force 316" , care urzesc in secret in plan de aruncare in aer al podului de pe raul Kwai. E draguta cartea, mi-a placut. Chiar daca la un moment dat m-a enervat atitudinea colonelului Nicholson fata de japonezi si de civilizatia acestora.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ochii albastri, parul negru de Marguerite Duras
In cartea asta nu se intampla nimic. Sau poate se intampla mai multe decat in alte carti in care actiunea e dispersata pe mai multe planuri. In cartea asta nu afli nume de personaje, locuri precise, timpul exact, caracterizari de personaje, nici macar sumare. Un el si o ea se intalnesc intr-o cafenea. Amandoi fiind indragostiti de un el cu parul negru si ochii albastri. Cartea debuteaza cu scena de pe holul unui hotel in care tipul cu ochii albastri si parul negru o striga pe ea, cu un apelativ oriental. El vede scena, si ramane profund marcat de ochii acelui tip.
In continuare el si ea (cei 2 din cafenea) merg intr-o camera cu lumina galbuie, ca pe o scena uitata, la teatru, unde actorii au uitat ca sunt actori, ca publicul a plecat, si ei isi joaca necontenit rolurile. Ce roluri? Rolurile unor straini pusi sa convietuiasca acolo, unde nu stii niciodata cat timp trece, ce anotimp este si cat timp a mai ramas. Nu stii daca ei se cunosc, daca se iubesc, daca sunt straini sau poate acolo au fost dintodeauna. Nu stii nimic, nici ei nu stiu, ei decat repeta acelasi act la nesfarsit, fara sa evolueze, fara sa se schimbe, fara emotii, poate fara sentimente. Cartea e ilimitata, nu are final, poate nici inceput nu are. Cand se termina, ai impresia ca s-a incheiat doar un capitol, ca mai dai o foaie si ai sa ii intalnesti iar pe ei doi, in camera de langa malul marii, in lumina palida, galbuie, venita de la lustra din centrul tavanului, inveliti in cearsafurile albe, ea cu matasea neagra pe fata, si el intors cu spatele, gandindu-se; pe fundal zbatandu-se a moarte valurile...
Cateva citate:
"Ea poate sa-l priveasca indelung, nopti intregi. El isi da seama ca ochii ii sunt deschisi. Ii zambeste ca si cum ar fi, intr-un fel, demascat, vinovat, mereu cerandu-si scuze pt ca traieste, pt ca trebuie s-o faca."
"-Nu te cunosc.Nimeni nu te poate cunoaste, nu se poate pune in locul tau, tu nu ai un loc, nu stii unde sa iti gasesti un loc. De aceea te iubesc, si de aceea esti pierdut."
"Ea plange departe de el, de barbatul prezent, de existenta lui, si dincolo de orice poveste, plange povestea care nu s-a petrecut."
"Ea spune ca sunt niste personaje tinute impreuna intr-o carte, si ca o data cu sfarsitul cartii vor fi lasati sa se piarda in multumea orasului.O noua despartire"
"-Ai facut totul ca sa mori.
Se uita la el si spune:
-Nu puteam altfel. Am venit chiar la tine ca sa mor si mai mult"
"Barbatul acela spune ca ceea ce te face sa simti placere e o minte geniala, ca, fara ea, trupul nu stie"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`
"Procesul" lui Kafka.
Romanul "Procesul" al lui Franz Kafka, prezinta povestea unui functionar, ce lucreaza la o banca, pe nume Josef K, care este judecat timp de un an, fara sa stie de ce. Sensul romanului este precizat intr-o parabola, pe care "preotul tribunalului" (aici mi s-a parut ca absurdul romanului atinge paroxismul) i-o spune lui Josef: "La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui' "
Asadar omul este liber; el ar fi putut sa aleaga: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece; Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul - constrans sa stea in fata usii inchise.
citat:
"Sa plec oare ca un imbecil care n-a fost niciodata in stare sa inteleaga nimic? sa las sa se spuna despre mine ca la inceputul procesului voiam sa-l sfarsesc si ca la sfarsit nu voiam decat sa-l incep?"
Subscribe to:
Posts (Atom)