"Sus, deasupra lumii" (Up above the world) a lui Paul Bowles.
Nici nu stiu ce sa zic, daca mi-a placut sau nu. Cred ca singurul lucru care mi-a placut cu adevarat in cartea asta sunt peisajele exotice, atmosfera in care se intampla actiunea.
Ma rog, actiunea, nu stiu, pe tot parcursul cartii, actiunea mi-a dat impresia de statornicie perpetua. De un loc linistit la suprafata, unde in aparenta nu se intampla nimic niciodata si lucrurile isi urmeaza cursul lor natural, firesc.
Pe scurt, cartea debuteaza cu o simpla calatorie a unui cuplu american (sotii Slade: Taylor si Day) in golfl Porto Farol. In timpul sederii lor la un hotel, impartind aceeasi camera cu o doamna mai in varsta, cunosc un tip ciudat Grove. Acesta, prin circumstante bizare, ajunge sa-i gazduiasca la el pret de mai multe zile, in vila lui superba, incadrata in peisajul exotic de care vorbeam mai sus. Ceea ce pare a fi doar un scurt popas se transforma intr-un cosmar, intr-un joc bizar de-a soarecele si pisica, autorul fiind un maestru al tensiunii, prezinta lucrurile atat de firesc, de parca asa trebuia sa se intample. Cartea, desi are un final tragic, sau ma rog, se vrea a fi tragic, nu te surprinde deloc, nu te face sa te gandesti ca nu e drept ce se intamplase. Finalul cartii dezvaluie planul machiavellic al lui Grove, insa cititorul nu e deloc surprins, tocmai pt ca iti da impresia ca ai fost complice inca de la inceput la marsavia lui Grove, si era un deznodamant pe care tu il stiai inainte ca aceasta sa fie povestit.
cateva citate extrase:
"Suntem masinarii realizand inimaginabilul, si totusi continuam sa traim ca niste animale, fiind subiectivi, cu gusturi si preferinte personale"
"Day, care continua sa se bronzeze singura in patio-ul tot mai fierbinte, incerca la randul ei sa recompuna anumite scene-cheie din ale caror detalii ar fi putut sa constituie fragmente ale intregului. Dar era ca si cum ar fi cautat pe plaja urmele pasilor de ieri"
"Singurul lucru pe care crestinismul l-a dat lumii este o lectie de compasiune. Cuvintele lui Iisus sunt un manual de tehnica pentru a te pune in pielea celuilalt"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Calea samuraiului astazi" de Yukio Mishima.
Cartea lui Mishima a fost scrisa in 1967, cu 3 ani inainte ca acesta sa se sinucida. Cartea sa contine o interpretare personala a lui "Hagakure", un cod clasic de etica si conduita a samurailor.
Una dintre ipostazele in care Mishima se vede pe sine insusi, este aceea a unui samurai modern. Pentru el era esential sa moara cat inca era in putere, iar moartea sa fie demna de traditia samurailor.
Doua citate extrase:
"Cred ca dragostea suprema esre dragostea secreta. Odata impartasita, dragostea isi pierde din importanta. Sa tanjesti dupa dragoste o viata intreaga, sa mori din dragoste fara a rosti numele celei pe care o iubesti, iata adevaratul inteles al dragostei."
"Viata nu dureaza decat o clipa. Trebuie sa o traiesti facand ceea ce iti place. In aceasta lume trecatoare ca un vis, sa traiesti in mizerie, facand ceea ce iti displace, e curata nebunie"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Rosu si Negru" de Stendhal.
Ce mi-a placut la romanul lui Stendhal e faptul ca e un autor care nu influenteaza opinia cititorului cu privire la actiune, personaje. Un autor romantic pliabil dupa caracterul, personalitatea cititorului. Este probabil printre putinii scriitori care constientizeaza si isi asuma interdependenta dintre autor/cititor.
Roman romantic, "Rosu si Negru" e o scriere frumoasa, avand o relatare complexa, care fie te poate plictisi, fie iti poate capta atentia.
Povestea romanul se petrece in prima jumatate a secolului XIX, dupa Restauratie intr-un satuc din Franta. Eroul principal, Julien Sorel, un tanar de 19 ani, fiul unui cherestegiu, foarte istet, ajunge profesor de latina pentru cei doi fii ai primarului, mutandu-se la palatul acestuia.(domnul de Renal). Acolo se indragoste de sotia acestuia si impreuna cu ea traieste o frumoasa poveste de dragoste. Manat de ambitie, si de dorinta de a izbuti, de a se afirma in socitate, de a depasi granitele impuse de aceasta, de a nu o compromite pe femeia pe care o iubea, pleaca in Paris la manastire. Acolo prin cateva circumstante favorabile, ajunge ca ajutor la biblioteca la curtea unui mare marchiz (marchizul de la Mole). Ajunge intr-un final sa se indragosteasca de fiica acestuia, o fire ambitioasa, capricioasa, maestra in arta ironiilor si foarte culta.
Romanul e remarcabil prin structura sa, si ca in majoritatea romanelor romantice eroii sunt pedepsiti intr-un mod tragic la finalul operei.
Julien e un personaj extraordinar prin contrastele firii sale, el incearca sa treaca de barierele sociale, si se loveste de ignoranta si fatarnicia oamenilor.
Cateva citate extrase de mine:
"Am iubit adevarul... Unde-i el? Peste tot, numai ipocrizie, sau cel putin sarlatanie, chiar si la cei mai virtuosi si mai de seama oameni; si buzele sale luara o expresie de scarba... Nu, omul nu se poate sa aiba incredere in om"
"Ah! Daca ar exista o adevarata religie...Ce prost sunt! Vad o catedrala cotica si niste vitralii stravechi; sufletul meu slab isi imagineaza un preot ce se potriveste cu aceste vitralii...Sufletul meu l-ar intelege, sufletul meu are nevoie de el...si nu gasesc aici decat un om infumurat cu parul murdar..."
"...Dar care Dumnezeu? Nu cel din Biblie, care e un marunt despot crud si plin de sete de razbunare.., ci Dumnezeul lui Voltaire, drept, bun, atoatecuprinzator"
No comments:
Post a Comment