"Colectionarul" ( John Fowles )

Tocmai am terminat azi de citit cartea. La serviciu.
Cepot sa spun este ca m-a facut sa imi doresc sa mai citesc carti scrise de acest autor. Povestea din carte e una care in final iti taie rasuflarea si te face sa te gandesti "ce bine ca traiesc, ca sunt vie, ca am libertate!". Pe mine m-a socat cartea, stiam dinainte s-o citesc in mare parte despre ce este vorba, dar asta nu m-a impiedicat s-o citesc cu un vadit interes.
Povestea debuteaza cu prezentarea "colectionarului" de fluturi Ferdinand, crescut de matusa sa, care e obsedat de o frumoasa tanara, in varsta de 20 de ani, studenta la Arte in Londra. Odata ce castiga o suma mare de bani jucand la pronosport, ii vine ideea cumpararii unei locuinte undeva retras. Dupa care urmeaza rapirea Mirandei, si inchiderea ei in camara, departe de viata, de libertate, el percepand-o astfel ca pe un fluture din colectiile sale.In prima parte a cartii este prezentata actiunea din perspectiva lui Ferdinand, partea a doua culmind cu jurnalul Mirandei, si in ultima parte, foarte scurta de alfel, poveste din nou Ferdinand (Calibanul) cum Miranda a ajuns sa moara de pneumonie, pentru ca lui i-a fost frica sa cheme medicul, lasand-o astfel sa moara fara nici cel mai mic ajutor din partea specialistului. Pe mine nu m-ar fi dezgustat atat de mult Calibanul daca in final nu ar fi "vazut o vanzatoare, care-i semana Mirandei, insa nu era atat de frumoasa" si nu ar fi inceput s-o urmareasca si pe aceasta,punandu-i acelasi gand rau. Adica, pur si simplu m-as fi gandit la el ca la o persoana careia i-a lipsit afectiunea, neinteleasa, incapabila sa isi exprime sentimentele. Insa, se pare ca odata cu rapirea Mirandei a urmat sa devina un psihopat, asa cum bine remarca si el in final, adica isi constata nebunia. si o ia ca atare.
Miranda in schimb m-a impresionat.Mi-a placut cum e construit personajul, mi-a placut jurnalul ei, mi-a placut cum realizeaza cat de importanta este libertatea omului, cat se zbate pentru viata, cat isi doreste sa traiasca, sa fie vie, si cum ii spune in ultimele clipe ale delirului, calaului ei "Te-am iertat". E impresionant. Cum realizeaza cail iubeste pe G.P un pictor mai in varsta decat ea, si cum se trezeste uitandu-se la tabloul pictat de el ca la singurul lucru viu, ca la un ultim contact cu realitatea de afara. Romanul m-a facut sa reflectez mult la cat de important e sa vezi oameni, chiar daca nu comunici cu ei, sa-i vezi, sa-i stii acolo, sa nu te simti singur, sa stii ca esti, si ca pentru a ne putea defini identitatea, individualitatea, avem nevoie de cei din jur, avem nevoie de realitatea asta, asa cum e ea, ca omul e un animal social avid de alti semeni ai sai, avid de libertate si de viata, si ca ultima pt viata sa pana la ultima suflare.
Da, intr-adevar, o carte care merita citita.

What`s new...

Oh well, stau si ma gandesc ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai scris pe aici. Adica, da, nu stiu de ce niciodata n-am reusit sa fiu constanta si fidela unui jurnal/blog whatever. Pt ca n-am crezut niciodata ca am ceva interesant, nici macar pentru mine. Acum ca am restrictionat accesul la acest blog, poate imi va veni mai des cheful sa ma lamentez, pardon, sa scriu pe aici.
Anyways, ce e nou cu mine de la ultimele postari? Pai...ia sa vedem. Am luat licenta la Filosofie cu 9,87, m-am intors in Ploiesti, am inceput a 2-a facultate, Litere si Stiinte, Romana-Engleza la zi, si m-am si angajat de vreo 3 sapt part-time la Re/Max, agentie imobiliara.Nici nu stiu cu ce sa incep sa povestesc, cu ce am facut eu semestrul asta pe la facultate, sau cu serviciul.
Pai hai sa incep cu RE/MAX-ul.
Momentan am contract cu ei pana pe 3 martie. Deci as mai avea cam o saptamana si inca 2 zile. Tot ce sper este sa fie seriosi cu plata salariului.
Cica sunt platita la ora. 10ron/ora=40ron/zi, la un calcul simplu in jur de 800ron/luna. Ceea ce e mai mult decat okay avand in vedere ca e PRIMUL meu job si ca e part-time, si ca imi fac programul cum vreau eu, adica intervalul orar in care sa vin. Un alt avanataj al jobului ar fi ca e in drumul meu cu scoala, adica pe acelasi traseu, adica nu dau alti bani pe alt abonament lunar. buuun. Alt avantaj e ca e in centru, ceea ce e super ok. un alt avantaj, momentan, sper sa dureze mai mult e ca stau singura in birou, am baia mea (unde mai si fumez din cand in cand, oops :D), am laptop conectat la net, ceea ce imi permite, de exemplu acum, sa scriu acest blog, whatever entry in this whatsoever jurnal.
Ce fac eu la serviciu asta? Pai, caut oferte de vanzari, inchirieri imobile (case, apartamente, garsoniere, terenuri, spatii comericiale etc) prin ziarul Raid, pe net, dau telefoane, stabilesc intalniri si merg si la vizionari cu camera photo si fac poze. Oh well, nu-i big deal. Trece relativ repede timpul. Pana la urma is doar 4 ore, si mai mult decat atat e primul meu jooob, si pe 2 martie incep semestrul 2 de la facultate, si sper sa pot ajunge si la cursuri si la job. eh, acum oi vedea ce va fi va fi. pai... mnoh. Tre sa ma gandesc ce-mi iau din primul salariu. Oh, God. Sper din tot sufletul sa mi-l iau, ca daca am venit pe aici degeaba le dau foc la sediu :)) ahaha, si mai sper sa nu citeasca nimeni pe aici vreodata. oops! anyways.
Deci oricum, din primul salariu trebuie sa-mi platesc abonamentul la vodafone, si am ceva de plata, cam 1 milion. fuck. Eh, acum nu va mai fi prb asta pt ca m-am trecut de vreo 3 sapt pe cartela, prin urmare am alt nr de telefon. Tot vodafone, cu multe minute, 450 min in vdf, 30min nationale si 450 sms in vdf cu doar 4,5 E/luna. Super, stiu! Sambata trecuta am fost in Bucuresti @party. A fost ziua lu Double. 24 de ani. man, we`re old. Parca ieri ne intalneam prima oara, abia terminasem a 12-a, aveam 19 ani si nu aveam unde sa stam in Bucuresti in primul nostru an de facultate. Ce repede trece timpul. A fost frumos sa il revad. Si am fost si cu nebuna de evalia, she`s a nice kid, a like her. Si uite inca putin si vine martie, iar primavara. oh, boy. Repede trec anotimpurile, anii si totul asa. Iar o dau in d-astea, asa ca ma opresc aici, ma duc sa vad daca mai e cineva pe aici prin birouri ca prea liniste s-a facut. Mai am 2 ore de stat. hooray! Dupa care ma intalnesc cu Amon. Oh, de cand n-am mai iesit cu ea, de luni de zile. Pff, ni se schimba asa si prioritatile. Revin cu o postare despre colegii mei de la facultate, acum am sa postez niste poze noi cu mine de la party de la Double si de pe la birou.

Deci da, o shaorma de la Dristor! Ca d-aia haleste Tolea :))

Se face ca dupa 1 an de cand n-am mai condus, m-am urcat aproape beata la volan-pe 12 ianuarie 2009, sa tin minte data... :)) (nu era masina mea, dar proprietaru n`avea carnet, si cei care mai aveau permis erau mai beti decat mine). Am vrut si noi, ca oamenii, sa gustam shaorma de la Dristor, de unde si-o cumpra Tolea. (si daca va intrebati de unde stiu io asta, nu am sa va raspund, probabil am uitat, eniueiz, e cel putin irelevant, cert e ca Tolea isi ia shaorma de la Dristor, si daca nu stiti cine e Tolea sunteti niste inculti prosti, neinformati, mama voastra de netrebnici) Si cum conduceam eu incet, ca un cadillac, pac pac, (in masina nu se asculta hip hop ci manele, una cu salam si peste, cam imputita, dar era ok, mergea), m-am trezit oprita pe dreapta de catre garcica intr-un tumultos exces de zel. De ce m-a oprit? Pai, pen`ca io mergeam regulamentar, pe drumu cu prioritate si o tanti bucuresteanca s-a gandit ca e noapte,ce sa mai opreasca la stop, si zdup mi-o taiat calea, si eu, soferul exemplar, am atentionat-o usurel, in surdina cu un claxon *partea cu baga-mi-as p*** in mm de bucuresteanca proasta nu se mai pune, o taiem la montaj) Partea buna e ca nenea agentu` nu si-a dat seama ca eram pilita/ametita/torpilata. Partea proasta e ca n-aveam permisu` cu mine si nici buletinu`. daaaar! aveam carnetu de student (UPG, ce plm! ), a zis ca e bun si ala, numa` ca masina era imatriculata in Austria, si pana si-o gasit proprietarul actele (adica un bun prieten, am simtit imboldul sa mentionez asta, nu vreau sa creez confuzii ca eu as umbla cu necunoscuti, si m-as imbata si m-as urca in masina unor straini, ca cine-stie-ce bagadela, nu ca s-ar fi gandit cineva la asta, dar trebuia sa fiu cat mai exhaustiva, pt impresie artisitica) El abia ce borase doua strazi mai `napoi. M-o pus sa zic CNP-ul, m-o verificat prin statie, s-or convins ca am permis (undeva uitat printr-un sertar, cine se gandea ca o sa fie nevoie?) si ne-a lasat sa plecam dupa ce m-a intrebat de ce am claxonat, si eu uitandu-ma fix asa in ochii lui de bovina la datorie, i-am zis "Eu ma aflam pe drumul cu prioritate, circulam reguamentar, si doamna mi-a taiat calea si pentru evitarea unui potential pericol am claxonat!" Dupa care m-am uitat catre tanti, cu o privire umila, ca si cum ea nu si-ar fi dat seama de injuraturile adresate anterior, si i-am spus timid: "Sper ca nu v-am speriat, sau indraznesc sa zic, intimidat cu claxonul..!" Ea a dat din cap in semn ca nu, ca e totul ok.Stiam ca nu e ok pt ea, ca i-a cam luat permisu` vreo luna asa. Eu nu m-am ales cu nicio amenda,nicio penalizare, ceea ce mi s-a parut cel putin ciudat, avand in vedere ca n-aveam permisu si buletinu cu mine, si ca eram provinciala siiiiii permisul meu fusese eliberat de politia municipiului Ploiesti (dupa cum l-am instiintat pe garcica).(Ce dracu` ma, eram noi beti dar am condus regulamentar, sa am pardon) Si acum ca am spus toate astea ma simt asa rebela, si tru, si rebela si tru si rebela si tru.


Ce-o fi crezut? Probabil a ramas traumatizat. Era prima oara cand ne vedeam desi ne stiam de...aaa..2 ani! (traiasca netu`)Dar e de treaba. O sa fie un doctoras simapatic, si n-o sa ia spaga de la pensionari! ta daaaam.
Iar eu n-o sa ma mai urc la volan la masina altuia. Si n-o sa mai plec fara acte la mine, nu zic ca nu mai beau, n-ar fi prima oara cand m-as hazarda in astfel de promisiuni, pen`ca stiu c-o s-o mai fac, e o conditie necesara sa fii tru, rebel, pana si io stiu asta. Dar oricum saorma de la Dristor e buna, dar e mica, insa constistenta, stie Tolea ce stie. Ce e mai buna decat ciorba? Un kebab si o shaorma! (de la Dristor cu mult usturoi, rogu-va!).