Wandering Samurai

Super serie. Super anime.

Rurouni Kenshin kicks asses big time.

Multzam ubi, ca mi-a adus dvd-urile cu seria.

Abia astept OVA-urile.

In alta ordine de idei, io`s bine, oarecum.

O sa merg zilele astea sa-mi caut o pereche de ochelari de soare, cocalara style, g`yeah, sa-mi acopar ochiu piratat. Brrr...

In curand va sa vina primavara, cu alaiul ei de flori, cum bine spunea cantecul, sau poezia, nu mai stiu...ce bine era cand tot ce trebuia sa stiu erau cantecele si poezioare...yuhuu...ce vremuri faine!

................................

Se apropie lucrarea aia de licenta, si io n-am scris nimic la ea. Zac intr-o lene crunta. Oh, well, am sa ma mobilizez eu, I will, I will, that I will :)

......................

Mai am vreo 2 sapt de lenevit pana merg la scoala...haha, ce naspa.

Stand in casa, doing nothing, seara e cel mai fain, cand mai vine El ubi si ma mai puficeste zdravan, pen`ca merit, dom`le. ;))

...........

Oh well, cam atat, mi-e somn, asa ca ma retrag la somn...cine stie ce mai visez si noaptea asta...

Asa, ca daca tot is aici, sa zic si ce am visat noaptea trecuta...

Se facea ca ma intorceam de la cantina facultatii de Drept, cu o fosta colega de liceu, cu care am si stat 4 ani in banca. (si pe care n-am mai vazut-o de cand am terminat liceul). Si noi trebuia sa ajungem la gara de nord, sa mergem acasa la Ploiesti.Si cum asteptam noi un autobus, vine un soi de autocar-tren, o ciudatzenie oricum, si Ana (colega mea din liceu) se urca in el..eu alerg repede repede dupa ea, si o trag de acolo, spunandu-i ca nu pe ala trebuie sa-l luam. Dupa care, nu`sh cum ajungem noi, intr-o alta dimensiune/epoca.. Arata asa, cam cum aratau orasele japoneze la inceputul Erei Meiji. Drumuri neasfaltate, case rasfirate si frumoase, muulte paduri, ca un targ din ala vechi, cu buticuri, chestii.. Si intrebam noi pe cineva pe unde suntem, si cika "pe strada Stefanescu nr 90.." Anyways...am mers mai departe, crezand ca o sa dam de vreun autobus sa ne ducem la gara...Dupa care la un moment dat Ana dispare din peisaj, si ma trezesc singura.. Si tot continui sa merg, si sa intreb cum naiba ajung la gara, si nimeni nu-mi zicea..park toti se fereau de mine. Dupa care ma asez pe un fel de bordura inalta (imi amintesc ca era o caldura din aia infernala in vis, si ma batea rau soarele in cap, oamenii erau asa ciudatei, parca fiecare venit dintr-o alta era)...si cum stateam eu pe bordura aia, un mosneag vine si ma intreaba daca am aflat ce e aici. Si eu surprinsa ii zic ca nu prea vreau sa stiu ce e acolo, dar ca vreau sa ajung la gara de nord, ca trebuie sa prind un accelerat spre Ploiesti. Mosneagu se uita cam crucis la mine, dupa care zambeste si-mi zice ca asa zic toti la inceput. Si apoi se apuca sa-mi explice ca acolo e purgatoriu...si ca eu si Ana am murit, dar ca ea a ajuns in rai ca a incercat sa-mi salveze mie viata, iar eu in purgatoriu.. Eu eram socata, nu stiam cum naiba am putut sa mor, ca acum cateva momente asteptam autobusul in fata caminului facultatii de Drept..Si zicea mosneagu ca el asteapta in purgatoriu de caeva sute de ani, ca a luptat in razboiul celor Doua Roze...si ca inca nu stie unde va ajunge, in Rai sau in IAd. Eu continuam sa zic ca eu vreau pe Pamant inapoi, ca nu pot sa mor asa pur si simplu... Am fugit de acolo, plangeam, eram asa sad...si in timp ce fugeam asa ma gandeam la cate chestii mai aveam de facut pe Pamant, la ce vor spune ceilalti ca eu acolo nu mai sunt,si sunt captiva in purgatoriu, unde pot sta sute sau chiar mii de ani...Plus fel de fel de procese din astea filosofice..dupa care m-am trezit... weird...cum sunt de fapt aproape toate visele mele..

oh yeah, hell of a fucking weird dream, that it is.

Sayonara mina.

Un nou an, noi intamplari, noi amintiri...

Uite ca a venit si sfarsitul lunii ianuarie... si n-am mai scris aici de mai bine de o luna. De fapt, nici n-as prea avea ce sa scriu, ba da, as avea, daca as putea imortaliza in fiecare moment, ficare clipa traita in scris..ar fi frumos, sau poate nu. Sau poate e mai bine ca totul sa ramana undeva in colbul amintirilor of those days of our lives.

Revelionul a fost foarte fainut, sarbatorile au trecut si ele repede, si m-am trezit in mijlocul sesiunii de iarna. 6 examene, toate sustinute oral..brr! Pana acum am dat doar 2 pe care le-am trecut cu 9 respectiv 10, dar greul abia acum incepe...soo..sa am luck! cum ar zice americanii: "wish me luck, man!"

Ce planuri am eu pentru 2008.....*me face listuta cu planuri*

-sa termin sesiunea de iarna + vara cu bine

-sa scap de restanta la Logica de ord I (cosmarul facultatii mele, brrr :-s)

-sa iau licenta cu minim nota 8. (nu cer prea mult, asa-i? :P)

-sa merg la cel putin unul dintre concertele: Haggard, Metallica, Iron Maiden)

-sa merg la munte, la mare si in tabara de la Sambata de Sus.

-sa petrec Ubi Day-3 ani la munte...just ubi cu ubi (ain`t that cute ^_^?)

-sa vizitez locuri noi

-sa scap cu bine de operatii :-s brrr.. :(

-sa ma inscriu undeva la master

-sa imi gasesc un job (oh, asta va fi "distractia" verii... :))

-sa citesc cel putin 15 carti tot anul.

-sa conduc si eu mai des, ca simt ca ruginesc la capitolul asta...

-sa vad seriale, filme si anime-uri bune!

si cam atat!

In rest, not much....

Adieu, pana data viitoare. :) dear diary or blog, ca tot e la moda.

Coji de mandarina.

Desfac o mandarina. O miros muta. Miroase bine. Dezlipesc usor felie cu felie si incep sa mananc. Mi se lipesc degetele. Caut in rucsac sa imi gasesc pachetul de servetele umede. Nu-l gasesc si ma lipsesc de oglinda, de portofel, de pixu` primit acum un an de ziua mea, pfff, asa de mult am scris incat nu l-am terminat nici acum. Ma las pagubasa si incep sa-mi ling degetele pt a ma descotorisi de senzatia de degete lipicioase.
*Hmm... probabil ar fi trebuit sa caut mai bine servetele alea umede.....*
Ma ridic dupa banca si ma simt cuperinsa de o lene teribila. Merg 2 pasi si ma impiedic. Cad cu capul de bordura.
Damn, data viitoare o sa fiu mai atenta. Unde trebuia sa merg? Ce trebuia sa fac? De ce am degetele lipicioase? Imi aranjez rucsacul in spate si plec spre nicaieri. Ce marfa e sa te plimbi asa...doar asa, fara tinta, singur, fara destinatie, asa, tu doar tu si ceilalti trecatori pe care nici nu-i privesti.
-De ce nu te uiti in jurul tau?
-Hm?What for?
-Cine stie, poate unul dinttre acesti trecatori ar putea deveni cel mai bun prieten al tau.
-Mai putin de atat nu mi-ar pasa.
Si merg, si merg, si merg....Dau cu picioru intr-un pachet de tigari, pare plin. Ma aplec si il ridic de langa gura de canal unde zacea viu. Il deschid. Gol. Nimic. Trag o injuratura nu prea demna de o domnisoara, si il arunc cu greutate, ca se cam lipise de degetele mele inca lipicioase,
*Poate nu trebuia sa manac mandarina aia!*
-Dar ti-a placut, nu-i asa? zise apropiindu-se de mine..O fata inalta, slabanoaga, cu ten masliniu, gura mica, imbracata extravagant: o rochie mulata pe corp, sandale cu toc inalt mov, o palarie cu multe pene colorate si o poseta aurie. Parca coborata de pe podium de la prezentarile de moda de la casele de moda din Milano.
-Aaa....da...mi-a placut. Spun eu, privind lung, cu ochii mei holbati si negri. Dupa care scap un scuipat printre strungareata din fata.
-Vrei sa fim prietene? afiseaza un zambet de camila excitata, si o pereche de dinti ca un sirag de margaritare iesira la iveala
Aaa... Nu stiam ce sa spun. De unde a aparut ciudatenia asta, ce vrea de la mine, pana la urma unde vreau sa ajung,si de ceimi simt respiratia duhnind a mandarina. Ma uit sec, aceeasi privire lunga de om prost, idiot, cretin, si tampit.
-Ai o tigare? o intreb plonjand o a doua flegma printre dinti.
-Am. spuse ea, dupa ce scoase un pachet de slimsuri aromate din poseta.
Inca ii admiram tinuta extravaganta, dar nu-mi dadusem seama ca e asa frig afara incat abia imi mai puteam tine tigara intre degete, iar faptura aia ciudata cu piele maslinie, era imbracata de vara. O fi vreun personaj mai excentric.
Fumam, ce exaltare. Scoteam fum amestecat cu aburi din gura. Si simteam cum mi se lipesc degetele de tigara. Fotomodelul excentric din fata mea zambea ca in fata aparatului foto. Nu m-am inchisit s-o intreb nimic. Cum o cheama, cine e, ce vrea de la mine. Nu ma interesa de ea si de prezenta ei mirobolanta. De fapt niciodata nu prea m-au interesat oamenii. O adunatura de clovni in circul vietii. Niste bufoni ai societatii. Da da...oamenii. Ce specie! Fumez tigara pana la filtru, ca de obicei, o arunc pe gheata si o astup cu picioru. Flegmez cu bolta.
Ea statea acolo si zambea, de parca gerul de afara i-ar fi inghetat zambetul pe fata. As fi vrut s-o intreb ceva, dar mi-am simtit capul greu....o presiune craniana incerca sa-mi violeze gandurile. Imagini, stele, inghetata, om de zapada, mandarina, tigare, fotomodel...Constiinta fada....fada..disparand undeva in eter.
-Cine e? se auzeau voci murmurand frenetic
-Nu stim, speram sa nu fie ceva grav. Acum am chemat ambulanta.
Decor mut. Atmosfera de decembrie. Lumini aprinse. O banca langa care stateau inghetate si aruncate haotic cateva coji de mandarina.